Corporate Responsibility?

Saptamana trecuta s-a tinut o prezentare in Aula Magna din partea Bancii Regale a Scotiei sau mai englezeste spus, RBS-ului despre Corporate Responsibility Strategy pe care ei o prescurtau CRS.

Am ascultat ideile promovate, am empatizat cu imaginile graitoare ale pinguinului care priveste trist cum i se topesc ghetarii, am ramas uimita de informatiile auzite (in ritmul in care globul consuma, avem nevoie de doua planete in plus pentru a ne sustine cererea). Faptul ca temperatura planetei a crescut cu doua grade (facand o medie aritmetica) poate parea putin, dar daca ti se spune ca in era glaciara temperatura totala a planetei a scazut cu doar doua grade fata de temperatura normala, nu mai pare asa neinsemnat, nu?

Acest workshop m-a pus pe ganduri mai ales pentru ca in teorie, actiunile acestei banci la nivel mondial par sa dea rezultate intr-un mod ideal, dar mai ales ca o mare parte din constientizare si aplicarea unui stil de viata nu numai ecologic, dar si economisitor nu se intampla. Punerea in lumina a vinovatilor e greu de facut pentru ca apoi lumea incearca sa-i ierarhizeze: “Ei sunt cei mai vinovati pentru ca…” si asta nu duce la nicio schimbare.

Statistici ale saraciei sunt facute in fiecare an. S-a intrebat cineva cati oameni de pe glob traiesc cu mai putin de 1$/zi, acesta fiind pragul de saracie extrema? Peste 1 miliard. Urmatoarea intrebare: cati oameni de pe glob traiesc cu mai putin de 2$/zi? Aproximativ 3 miliarde, in functie de surse. Asta inseamna ca 2/3 din populatia globului este saraca sau extrem de saraca! Si n-ar fi un lucru asa de rau daca marile organizatii private nu s-ar folosi de ei si ar face profituri uriase de pe spatele saracilor.

GAP

Un scandal a aparut la compania americana de haine Gap, cand muncitorii unei fabrici din Jakarta, Indonezia au cerut conducerii sa reduca numarul de produse confectionate pe zi. Acestia faceau 6000 de itemi de imbracaminte pentru copii GAP/zi. S-a reusit impartirea muncitorilor in 2 schimburi, dar cu taierea a 25% din salarii. Asta in conditiile in care un salariu lunar pentru o persoana cu o vechime mai mare de 5 ani in fabrica era de 500 000 de rupii (55$), iar pentru persoanele cu o vechime mai mica, salariul pe doua luni era de 500 000 de rupii. Salariul minim in Jakarta este de 79$/luna.

sursa

NIKE

In 1997 si Nike s-a confruntat si ea cu un scandal de proportii cand s-a descoperit ca muncitorii fabricilor sunt expusi la gaze toxice de 177 de ori peste limita legala a Vietnamului.
In 1996 Nike a fost pusa fata in fata cu o fotografie publicata in revista Life a unui baiat pakistanez foarte tanar (sub 16 ani), ce cosea o minge Nike.
Salariile platite de Nike in fabricile tarilor sarace sunt atat de mici incat tinerii nu-si pot permite sa renunte la orele suplimentare pentru a urma cursurile scolilor.
Deci nu e nimic transparent in legatura cu productia Nike si felul in care se desfasoara ea. Ni se arata doar ce vrem sa vedem, iar vanzarile curg vesele. Nu exista inca dovezi consistente ca Nike si-a schimbat tratamentul fata de salariatii sai.

sursa

COCA-COLA

Pe langa scandalul destul de mediatizat din 2006 in India, cand Coca-Cola a fost acuzata de diverse ONG-uri ca comercializeaza pe piata bauturi racoritoare cu extract de cola in care s-au gasit cantitati de pesticide de 25 de ori mai mari decat limita legala, Cola se afla (in umbra) in conflicte mult mai ample si mai grave cu comunitatea indiana.

Se pare ca acesteia i-a fost ordonat sa inchida o fabrica din sudul Indiei de catre comisia de conducere a Poluarii Statului Kerala inca din august 2005, si nu din cauza pesticidelor gasite in bauturi ci pentru ca aceasta consuma la o viteza prea mare resursele naturale de apa ale comunitatii si polueaza solul si apa, ca rezultat direct al activitatii acesteia.

Conform datelor companiei Coca-Cola, 75% din apa potabila exploatata in India se transforma in apa reziduala, iar extractiile de apa in unele fabrici din India sunt uriase (pana la 1 milion de litri/zi). Abuzurile de genul asta se intampla, nu-i asa, in timp ce in intreaga lume problema gasirii apei potabile, curate este din ce in ce mai stringenta pentru peste 1 miliard de oameni, in timp ce Coca-Cola descrie asigurarea unor noi resurse de apa potabila pentru tarile afectate drept responsabila. De aici sa intelegem ca transformarea a 2/3 din apa potabila folosita in productie in apa reziduala inseamna responsabilitate.

Si mai interesant ca doar trei ani mai tarziu, Coca-Cola este principalul sponsor al noului film Bond, Quantum of Solace, care vorbeste exact despre monopul organizatiilor private asupra resurselor statelor sarace (privatizarea apei in Bolivia unde are loc actiunea filmului). Faptul ca statul isi vinde propriile resurse acestor companii din cauza saraciei este un lucru care se intampla peste tot in lume: Africa, America de Sud, Asia. Incepe sa te doara capul cand vezi toate titlurile:

World domination by only two companies – warned about anti-competitive behaviour

Multinational which privatised water of Dolphin Coast, KZN, admits private companies cannot deliver to the poor

Water multinational prosecuted for supplying contaminated water to the poor

More and more corruption convictions

surse: 1, 2, 3

Care e diferenta intre ce fac companiile multinationale care au controlul apei privatizate si ce face Coca-Cola? De ce ar fi Coca-Cola principalul sponsor pentru un film pe subiectul asta? De ce l-au facut pe James Bond imaginea Coca-Cola Zero?

Aceste companii transnationale (printre care cele mai puternice, Vivendi si Suez, Franta) au devenit atat de puternice incat, unite sub o alta palarie numita Business Action for Sustainable Development au avut un cuvant de spus la Summitul Mondial de Dezvoltare Sustinuta din 2002, alaturi de guvernele tarilor lumii. Totusi, sa nu credeti ca nimeni n-are habar ce se intampla:

The performance of these companies in Europe and the developing world has been well documented: huge profits, higher prices for water, cut-offs to customers who cannot pay, little transparency in their dealings, reduced water quality, bribery and corruption.

Mare surpriza mare: principala sursa de finantare a serviciilor de comercializare a apei privatizate in tarile din lumea a a treia este Fondul Monetar International si Banca Mondiala, care pot opri fondurile pentru diverse proiecte daca o anumita tara nu coopereaza, alaturi de Banca Europeana pentru Investitii, Banca de Dezvoltare Inter-Americana, Banca de Dezvoltare Asiatica si Banca de Dezvoltare Africana. Atunci ma intreb: ce efecte au actiunile RBS impotriva actiunilor Bancii Mondiale?

sursa

RBS sustine Ora Pamantului, care nu este o actiune reala de economisire a resurselor, ci este una de constientizare in randul multimii. Dupa ce citesc toate astea, stau si cuget: cu ce ajut eu Pamantul ca sting lumina o ora pe an sau 100 de ore/an? Cine are controlul cu-adevarat si ce putem face noi ca sa impiedicam monopolul bogatilor asupra saracilor? Ramane o intrebare aproape retorica.

Chisinau, pe ei!

Probabil ati auzit deja de revolutia de la Chisinau. Daca nu, deschideti televizorul pe orice canal de stiri. Cica protestatarii ameninta ca vor intrerupe comunicatiile la Chisinau. Uitati stirea.

CHIŞINĂU / 14:03, 7.04.2009

Comunicaţiile au fost întrerupte la Chişinău, iar telefoanele mobile nu mai funcţionează, susţin protestatarii, care comunică prin reţeaua Twitter, relatează Deutsche Welle, în pagina electronică.

Potrivit aceleiaşi surse, site-urile de Internet ale posturilor private de televiziune nu mai funcţionează aproape deloc.

Poliţia foloseşte gaze lacrimogene pentru a încerca să-i oprească pe protestatari, în timp ce zeci dintre aceştia sunt răniţi.

Liderii protestatarilor împreună cu partidele de opoziţie au convenit să formeze o echipă de negociere pentru a discuta cu preşedintele.

sursa mediafax

Ăăm… poftim? La inceput am crezut ca n-am auzit bine prima oara, dar apoi mi s-a adeverit. Deci unele site-uri sunt blocate, telefoanele nu merg, dar tinerii comunica prin intermediul retelei Twitter? Fara sa fiu nerespectuoasa fata de tinerii care sunt in miscarea asta anti-sistem, pot sa rad cu pofta? Hahahahhaha… E ca si cum ai zice: retelele de telefonie fixa sunt blocate, la fel si unele site-uri ale posturilor private de stiri, telefoanele mobile nu functioneaza, dar tinerii posteaza regulat poze de la fata locului pe hi5! Fain. :)

Cine s-ar fi gandit ca Twitter va fi vreodata folositor la ceva atat de practic, atat de maret, atat de serios? Fara sa fiu ironica fata de tinerii moldoveni, eu sunt alaturi de ei si chiar imi pare rau ca nu pot participa la manifestatiile lor in fata Parlamentului. Chiar cand imi trecea acel gand demn de blamat prin minte, ca eu alaturi de tinerii mei romani n-o sa fac asta niciodata, pentru ca n-au cojones sau interes nici macar sa protesteze pasiv impotriva masurilor Guvernului, iar singurele lor proteste tin de echipa de fotbal pe care o are fiecare la inima, vad stirea. Tineri bucuresteni protesteaza in Piata Universitatii (parca) din Bucuresti si se declara alaturi, macar in spirit, cu fratii lor moldoveni. Atunci imi amintesc cum acum cateva zile tinerii romani au fost intorsi de la vama cu Republica Moldova de autoritatile care nu le-au permis trecerea in teritoriul lor. Hmmm, oare de ce?

Trei persoane au murit, marţi, la Chişinău în urma protestelor care au loc în Republica Moldova.

Celebrul EURO<26

O intamplare aleatoare enervanta trebuie sa intalneasca alte cateva intamplari la fel de aleatoare si la fel de enervante ca sa treaca de un prag critic maxim ce nu mai poate fi suportat. Si atunci ajunge aici pe blog (cand e de rau-rau). Asta s-a intamplat cu experienta mea cu eurocardul pe care, plini de bunavointa, niste oameni mi l-au recomandat.

Asa deci, ca sa va explic si voua: EURO<26, sau cardurile pentru studentii pana in 26 de ani au avantajul de a oferi tot felul de reduceri la platirea biletelor la intrarea in muzee, la liniile aeriene, la asigurari, la transportul in comun etc. Pe mine ma interesa reducerea pentru RATT, cum stiti si voi, exista cea de 50% oferita de stat la orice abonamente pentru studenti, pe langa care mai exista cea oferita doar cu cardul EURO<26 prin care mi se scadea si celalalt procent de 50%. Deci, transport gratuit in Timisoara si happy faces everywhere!

Toate bune si frumoase, pana cand aflu ca am nevoie de un card ING pentru acest card pentru studenti, si pentru cei care nu stiu (desi ma-ndoiesc ca mai sunt), ca sa-ti faci un card ING, trebuie sa faci o cerere, dupa o saptamana-doua iti vine codul PIN prin posta, te duci inapoi la sediul ING de care apartii, ridici cardul si-l activezi cu codul PIN. Fast-forward inainte, nici cardul EURO<26 nu dureaza putin, pe langa ca trebuie sa ai poze, copie dupa buletin si carnet de student, penultima oara cand m-am interesat eu, mergeai cu astea frumos la Universitatea de Vest, le depuneai si mai dura o vreme pana ce primeai mult-asteptatul card. Eu am rezolvat problema asta la banca ca domnisoarele au avut bunavointa sa-mi spuna ca pot si ele sa faca asta.

Buun, pana aici inca nu e complicat. Acuma devine. Eu am extras esentialul din informatia prinsa in zbor: nu mai platesc RATT-ul daca am card EURO<26. Acum mai mult timp am avut surpriza sa ma duc la un ghiseu RATT mandra de mine si sa-i zic ca vreau un abonament general, ca aia sa-mi spuna ca tot trebuie sa platesc abonamentul. Pai de ce? Nu e mai simplu sa am cardul si carnetul de student la mine, in tramvai, si cand vine controlorul, care si-asa nu are mintea ocupata cu prea multe lucruri, sa-l recunoasca ca si card care obtine cealalta reducere de 50%? Raspuns: NU!

Dar? O intreb pe doamna ce se revarsa in scaun de la ghiseul de abonamente unde trebuie sa merg ca sa-mi deconteze banii? Ea imi spune ca la Universitatea de Vest si ma duc azi acolo ca sa aflu ca defapt, nu acolo, ci la Facultatea de Administrare a Afacerilor. Aaa, aha, buna treaba. Trebuie sa ma duc cu abonamentul expirat. Ma uit la tipul de-o varsta cu mine care-mi explica foarte serios problema:

Trebuie sa te duci la FEAA, la subsol acolo. Abonamentul trebuie sa fie expirat.

Adica eu primesc banii care-i dau acuma peste o luna?

Da. (But wait, there’s more!) Si stai ca o sa ai o surpriza, spune el razand relaxat…

Neplacuta… (prevestesc eu pesimist).

Ca dupa ce te duci cu abonamentul expirat, ei trebuie sa-ti transfere banii de abonament pe cardul ING (deja intram in ceata), ca tu sa-i scoti pentru urmatorul abonament. Si ei o sa ti-i trimita dupa 2 luni, dupa 1 luna jumate…

Privirea mea incurcata nu spunea destule, asa ca-l intreb:

Si nu ti se pare mai complicat asa?

Nu.

Nu!! Pai daca lui nu i se pare complicat, ca in loc sa fie o comunicare intre comunitatea EURO<26 si Regia Autonoma de Transport Timisoara (deci Primarie), ca ei sa recunoasca cardul EURO<26 ca un document ce semnifica reducerea de 50% pe transportul in comun, e o comunicare intre EURO<26 si ING! Si in loc sa te plimbi frumusel cu cardul si carnetul de student, tu trebuie sa-ti faci un card ING, sa-ti faci abonament, sa bagi banii anticipat pentru asta, sa te duci la facultatea ta peste o luna cu abonamentul expirat si sa astepti 2 luni pana primesti banii inapoi! Oau, ce convenabil! Nici daca ma culcam seara nu visam asa ceva! Intr-adevar, EURO<26 este un instrument de creare de facilitati si avantaje (prin cardul Euro<26) tinerilor din Romania!, spune site-ul oficial.  Da-te de trei ori peste cap, aterizeaza in cumpana, linge podeaua, fa un triplu salt cu surub, scoate punguta de bani…

Si sa nu te simti ca si cum ai fost tras pe sfoara? Totul e rezonabil… Cum era aia? Ma simt minunat. Gandesc minunat.

PS oarecum offtopic: tocmai am vazut un anunt la biblioteca universitatii azi in care spunea ca toate cartile unicat se vor imprumuta de-acum inainte pe o zi, nu pe doua. Asta ca sa stim cum stam cu scorul acolo.

Eu si inotul

Ma indreptam ieri voioasa catre bazinul Dacia, cu cosuletul cu accesorii intr-o mana si geanta in alta, ca o scufita rosie spre casa bunicii cand, ce-mi vad ochii? Locul e cam pustiu, usa e inchisa, intreb, nedumerita, doi trecatori daca s-a schimbat intrarea la bazin. Dau din umeri nepasatori.

Ce-i dezorganizarea asta?, imi spun punand mana pe telefon ca Luke dupa spada-i lucitoare si il sun pe domnul profesor. Era cam 9 dimineata, asa. Fiind profesor de sport, ma gandesc ca nu leneveste cu burta-n sus in pat, dar tonul imi releva o voce pasiva si inceata. Era plictisit omul, insa si-a revenit cand i-am spus ca sunt o eleva de la ISE si l-am sunat sa-l intreb ce e cu bazinul.

Ei, mare dezamagire. Bazinul de inot s-a inchis pentru renovare. Pe ce perioada? Pe tot semestrul. Adio, spate drept! Va trebui sa mai astepti cateva luni pana ma ocup de scolioza cu care te chinui si sa-ti pui pofta de inot regulat pe gratis in cui! Si nici macar nu ai de ales intre multitudinea de bazine din Timisoara, pentru ca nu sunt! A, bineinteles ca mai este Do-Stil-ul, de “resort and spa” (spus cu accent american accentuat), dar asta nu ma ajuta cu nimic daca trebuie sa platesc 35 de lei/intrare! Sau 350 de lei/luna! Sau 3000 de lei/an! Scuzati-ma, Do-Stil Spa and Resort, dar nu am atatia bani pentru cat de des vreau sa frecventez bazinul vostru! Si asta-i destul de trist.

Ma intreb totusi ce schimbari se mai fac la bazinul asta? Parca si acum un an era in renovare… ce fac? Dau cu tencuiala peste mucegai? Pun faianta noua? Bineinteles ca Politehnica nu are asemenea probleme pentru ca ei si-au construit unul nou-nout, dar in care se poate intra numai cu carnetul de elev in care sa scrie ca da, ma, te cam pricepi la stiinte exacte.

Colac peste pupaza, viceprimarul Sorin Grindeanu se cearta cu al nostru Ciuhandu cum ca centrul de utilitati (bazin olimpic de inot, sala de sport polivalenta cu 12 000 – 15 000 de locuri, un nou stadion, terenuri de tenis, hotel si restaurant) care vor sa-l construiasca langa Timisoara este o prostie! De ce? Ca e ciudat. Daca e sau nu ciudat, nu stiu, ce stiu e ca n-o sa inot in valurile cloroase ale vreunui bazin prea curand. De ce cred ei ca e o idee rea sa-l faca la 8 km de Timisoara, nu ma intereseaza, pentru ca oricum e cam tarziu sa-si dea si ei seama ca bazinul din Dacia e in paragina. Acum 6 ani era exact la fel, numai ca nu ne obliga sa ne cumparam casca de 30 de lei ca sa inotam. Ceea ce se traduce cam ca promisiunile lor, ca si sperantele mele sunt inecate.

Bazinul Do Stil

Biblioteca universitara

Mi-au luat mai multe zile sa ma conving sa scriu articolul asta. Mi-au luat mai multe nelamuriri, neintelegeri si izbucniri sa ma conving sa scriu ceva ce ar putea stirbi imaginea publica si aura care vrea s-o imprastie in jurul tineretului, biblioteca universitara Eugen Todoran. Bineinteles ca nu sunt un dusman al acestei institutii. Bineinteles ca imi plac cartile si cand am auzit de cele 3 etaje adaugate bibliotecii de la UVT, primul lucru la care m-am gandit a fost ca cineva luminat si-a pus in cap sa faciliteze accesul studentilor la carti… si a si reusit!

In ciuda a toate astea, am ramas dezamagita de mai multe ori de felul in care a fost aleasa strategia de management a acestei biblioteci pentru studenti. De ce? Dupa ce am incheiat toate formalitatile necesare pentru a folosi biblioteca – permis, 30 de RON, carnet de student, buletin – am plecat incantata sa vad noile etaje. Imi imaginam deja rafturi intregi ticsite de carti si eram in paradis. Dupa ce am petrecut vreo 40 de minute uitandu-ma ce au pe rafturi si familiarizandu-ma cu programul de cautare a cartilor (la care as avea de obiectat cateva lucruri), a venit vremea sa-mi iau o carte acasa.

Completez cu infrigurare primul meu buletin de cerere, completez cota DEP (care pare-se, e extrem de importanta si o afli doar prin intermediul programului ala de cautare) si ma duc, la aceeasi domnisoara care m-a indrumat in legatura cu ce am de facut ca sa iau o carte si deci, stia ca sunt novice in ale bibliotecii. Ora 19:20.

Ii dau permisul si raspunsul ei este: “Dupa ora 7 nu mai primim buletine, nu mai dam carti!”. Ma-ntreb de ce, Doamne, nu se mai dau buletine, doar la ora 8 se incheie programul si plec resemnata. A doua zi dimineata, ora 21:30, ma postez in fata ghiseului si-i intind cu incredere si triumf buletinul domnului, de aceasta data, ce vietuia acolo ca sa primesc raspunsul: “Veniti inapoi intr-o ora!”. Intr-o ora?! “Intr-o ora?” zic eu cu voce tare. “Da, peste o ora”, raspunde el oarecum iritat. Pai mi-a dat tot planul de pe ziua de azi peste cap, eu ce fac o ora in centru, apoi trebuie sa ma intorc la biblioteca si nu mai ajung acasa, sa mananc, si daca merg acasa, intarzii la faculta! “Multumesc”, si plec. Care-i faza, nu se predau carti la o ora de la inceperea programului si la o ora dinaintea sfarsirii lui?

Apar, urmatoarea zi, de-a dreptul inversunata si hotarata sa iau cartea aia, mai caut sa vad ce mai au, fac buletinele de cerere, si aflu ca defapt, lor le ia o ora sa-mi aduca cartile! Adica la fiecare cerere de carte, o ora trebe sa-mi gasesc de lucru sau sa pierd timpul! Aproape ca as injura acum daca as avea talentul sa o fac! Ma resemnez, obosita, si le iau in aceeasi zi, ca sa aflu ca tot chinul asta e pentru doua zile. “Una dintre carti este unicat si se returneaza inapoi in 2 zile!”. Ce-are una cu alta? Ce pot sa citesc eu in 2 zile?! ma intreb pusa la colt.

Aduc cartea dupa doua zile, si dupa ce o predau, ii intind buletinul de cerere pentru aceeasi carte, comunicandu-i asta domnisoarei ca sa aflu, a nu stiu cata oara, o alta veste proasta: Daca depui buletinul in aceeasi zi in care ai depus cartea, ti se respinge. Trebuie sa revii a doua zi.

Deci, lasa-ma sa inteleg. Eu vin aici, pierd nu stiu cat timp cautandu-mi singura cartea printr-un programel cu defecte, ii fac buletinul de cerere, o iau pentru doua zile (!!) si nu am voie sa intarzii, ca se taxeaza, imi fac un drum pana acolo sa o aduc, nu maine, dar poimaine si… raspoimaine ma intorc inapoi si o iau de la capat. Si atunci ma uit frumos pe fluturasele colorate de la biblioteca, unde scrie care e taxa pe zi pentru nereturnarea cartilor la timp si-mi vine sa ma fac ca ma doare in cot de data lor limita si sa n-o aduc decat atunci cand o termin de citit!!

Suport cu stoicism toate aceste reguli pe care nu le inteleg, eu credeam ca o biblioteca trebuie sa-ti faciliteze accesul la carti, nu sa-l conditioneze intr-un asemenea hal incat sa nu-ti mai doresti sa treci pe-acolo curand, si desi depun buletinul de cerere “raspoimaine”, din cauza oboselii a atator drumuri facute, a programului si a faptului ca nu mai mergea niciun autobuz de acolo direct acasa, ci trebuia sa mai fac un drum inapoi pana la catedrala, renunt sa mai trec sa iau unicatul!

Vin astazi. Solemna, ii dau buletinul de cerere. Ii spun ca am mai cerut-o o data, dar n-am mai venit dupa ea.
“A, atunci poate nu mai aveti voie sa luati carti pentru doua saptamani.”
Ma uit incurcata la el.
“Nu cred ca inteleg.”
“Daca depuneti buletinul de cerere si nu luati cartea, si faceti asta de trei ori…”, deja mi se mareau pupilele…
“… nu mai aveti dreptul sa imprumutati nicio carte timp de doua saptamani!”
Ma enervez, ii trantesc buletinul si plec. Cum adica, nu mai avem dreptul?! Dar ce mare inconvenient e sa scoti o carte, si s-o pui la loc, vazand ca n-a venit nimeni s-o ia?! Cu ce va afecteaza pe voi asta? Daca ar fi fost o urgenta? Daca a nascut sora, daca n-am mai putut ajunge pentru ca si-asa trebe sa astept o ora dupa ea, daca mi s-a stricat programul in ultimul moment? Dar daca in cele doua saptamani am mare nevoie de o carte de referinta pentru un proiect, si aia se gaseste doar acolo? Noi nu traim pentru biblioteca si nu respiram mai greu ca n-am luat cartile respective! Ce am luat eu e bibliografie optionala, care insa, se gaseste gratis la biblioteca voastra! Asa se fidelizeaza cititorii (=clientii)?

Dupa ce mi-au trecut ca un tren toate astea prin cap si m-am linistit, chiar m-am gandit ca e prea mare bataie de cap (mai ales in timpul scolii) pentru o lectura suplimentara. Apoi am auzit ca luand cartea unicat joi, o tin pana luni si am defapt 4 zile la dispozitie si tot ce mi-a venit sa fac a fost sa le rad in nas, ca un om nebun, bibliotecarilor.

Cu toata bunavointa, nu inteleg nici acum ratiunea acestor reguli incomode si cred ca cineva-ul ala care se ocupa de asta ar trebui sa se gandeasca si la cititori si sa regandeasca toata smecheria asta a bibliotecii de la Vest. Nu e ca si cum ati geme de multimea de cititori care va strabat coridoarele, sunt sigura ca raportat la cati studenti sunt la universitate acum, ati atins la corason cu aceasta noua biblioteca destul de putini interesati. Si sper ca scopul vostru e sa atrageti cat mai multi. Daca e asa, atunci revizuiti modul in care se preiau cartile ca sa nu trebuiasca sa te dai de trei ori peste cap pentru a lua una.

PS: Link site biblioteca Eugen Todoran aici. Nu puteti spune ca nu s-ar putea face schimbari si aici!