M-am trezit intr-o dimineata cu un cuvant pe buze, iar acel cuvant era: Camelot. Mi-am amintit instant pitorescul locului, aburii ametitori de mancare ce-mi intrau subtil pe nari si capitularea mea in fata unei portii frumos aranjate… de mancare.
Pentru cei care vin in Timisoara in vizita, in excursie, la facultate sau doar in trecere trebuie sa le recomand calduros sa mearga… la Camelot.
Camelot e un restaurant cu specifc medieval, situat in complexul studentesc, usor de gasit, comod, spatios si cu o familiaritate calda si ciudata avand in vedere ca incearca sa ne puna, pe noi gurmanzii, in atmosfera haiduciilor si a hanelor primitoare la care trageau drumetii. Cu alte cuvinte, in alta epoca. Si primul lucru pe care o sa-l vedeti acolo vor fi frumoasele hangite.
Frecandu-si fusta de podea, cu bluze cazute pe umeri, ele vor veni sa-ti ia comanda. Si ca sa-ti treaca timpul mai cu tragere de inima cele doua hangite iti vor aduce un platou cu doua boluri mici, unul cu untura alba si unul cu untura rosie (cu boia) in mijlocul carora stau aruncate inele de ceapa rosie. Painea asteapta aburinda sub un servet gros astfel incat atunci cand intinzi delicioasa untura, ea se topeste si intra in paine ca si cum tocmai ai fi curatat farfuria cu ea.
Dar acesta e ultimul lucru fermecat care-ti va sta pe ganduri dupa ce vezi meniul. Vraja lui Merlin, Ciorba Talharilor, Puicuta Proasta, Tropaitoare Taraitoare, Friptura Calaului, Suparata si Ghiulele de Balaur sunt doar cateva dintre numele care-ti vor lasa gura apa. Partea buna la aceste feluri cu carne (felul doi, in principiu) e ca mare parte din ele vin automat cu garnitura si alte bunatati atent asezate in farfurie, cum ar fi felii de rosii, de mar si altele ce tin de salata fara a fi taxate ca fiind garnitura si salata.
Meniul e bogat in alte garnituri, gustari, salate, deserturi si meniuri vegetariene. Adevarul e ca dupa ce-ai gustat painea crocanta si proaspata de la inceput (cu sau fara untura, cu sau fara ceapa) foamea ti se astampara destul si s-ar putea sa termini cu greutate ce ai in farfuria imensa. Mai iei o gura de mar, ca un om de vita nobila, ca sa-ti treaca moleseala si incepi din nou cu si mai mult sarg si pofta bucatele alese.
Preturile se invart in jurul a 30-40 de lei pentru felul doi astfel incat sa nu te falimentezi pentru ca nu vrei sa te infometezi. Dar experienta de la Camelot e mai mult decat astampararea foametei, e o arta fina de gusturi si mici surprize care-ti fac masa minunata. Asa ca merita sa mergeti acolo, mai ales la ocazii speciale cum ar fi trecerea prin Timisoara. Pentru ca daca e ca Timisoara sa ofere lucruri deosebite, Camelot e unul dintre ele!
PS: Nu, nu am devenit lacoma, acesta nu e un post platit. Am scris de placere:)
