Cum sa te tina in brate*

- In primul rand, trebuie sa fie cald. Cald si confortabil, de preferat sa aiba multe bluze pe el sau macar ceva gros. In al doilea rand, singura pozitie in care poti fi tinut in brate fara sa te doara o mana, un muschi de la gat, un umar, dupa 15 minute este intins pe pat pe o parte.
- Da’ tu cum stai in brate la cineva? Intr-o pozitie Kama Sutra? Ai facut multi ani de intinderi si exercitii de elasticitate? E un fel de stat in cap in timp ce tii in brate pe cineva?
- Daca va amintiti, interveni memoria, cand stateai in masina la el si te tinea in brate…
- Da, da!
- Ai avut un junghi dup-aia in partea stanga.
- Scutiti-ma cu filozofiile astea, raspunse relaxata si seducatoare ca intotdeauna, constiinta. Poti sa stai in brate la cineva fara sa te-apuce “carcei”.
- In fine… As manca ceva.
- Ai mancat la 8, ati facut salata cu cartofi, branza telemea, sfecla rosie (la ea), salata de ton in sos rosu…
- M-a facut manipulanta.
- Am visat ca am venit la mine acasa si eu eram atat de obosita ca nici nu puteam sa ma ridic de pe canapea, iar tu (cand m-ai vazut asa) te-ai pus sa-mi faci de mancare… (ton cald).
- Nu-ti fac de mancare!
- Da’ n-am zis asta!
- Cami, nu fii manipulanta.
- Nu de-aia ti-am povestit, ti-am povestit pentru ca mi-a dat un sentiment asa de placut…
- Cami, nu-mi spune de sentimente placute cand il scoti in oras pe ygrec-el doar fiindca ai chef sa iesi cu cineva. Memoria incheie discursul pe care il jucase pe roluri si tacu.
- Mi-a spus, pentru ca sunt.
- Poate asta e cel mai mare defect al tau.
- De ce?
- Pentru ca foarte putini isi dau seama ca-l ai.
- Si pentru ca nu ma pot abtine s-o fac?
- Nu-ti plange de mila.
- Eu ma folosesc de ei, ei se folosesc de mine.
- E cat se poate de adevarat.
- Mai mult: lor le place sa fie folositi! Altfel n-ar accepta.
- E ceva ce tine de subconstient. Ca si flirtul.
- Flirtul e doar o chestie pe care o spui ca sa te faca sa te simti mai bine. Nu inteleg de ce cele mai mari semne ca iti place de cineva sunt cateva glumite superficiale. Cu cei de care-mi place cu adevarat nu flirtez.
- E totul cat se poate de serios.
- Cum ai putea fi neserios cand vine vorba de a tine la cineva?
- Mai continuam cu enumerarea conditiilor ce trebuie indeplinite cand te tine in brate? spuse memoria plictisita.
- Si culmea, cand sunt asa am cel mai mare succes, adaugai ignorand-o cu desavarsire. As vrea sa-i pot intreba pe cei care ma cunosc pentru prima oara, ce le place la mine, ce ii atrage.
- De ce iti place de mine? sopti memoria inregistrand intrebarea si incepu sa caute persoanele carora le-ar putea pune intrebarea.
- Nu, nu pot sa-l intreb pe el, o dezaprobai eu.
- De ce? se baga constiinta.
Un raspuns ce parea sa se formeze se dezintegra in neant.
- Deci, cum ar trebui sa ma tina in brate? Capul sa fie aproape de al meu, dar sa nu stea pe par.
- Capul sa fie aproape… repeta memoria.
- Iti amintesti alte amanunte? o intrebai.
Constiinta analiza:
- Probabil ca trebuie sa fie mai inalt decat tine, iar partea de sus a corpului sa fie egala cu a ta… pentru ca te deranjeaza cand iti atinge spatele cu…
Ca de-obicei, nu intelegeam de unde le scoate, dar stiam cumva ca are dreptate.
- Sa nu te stranga prea tare, sa nu…
- Stai, ca se misca!
- Da, daca-l ating un pic, tresare.
- Sa nu uiti de cana cu margarete galbene…
- Stiu ca daca ai putea, ai fi caracatita, rase constiinta.
- Tipul ala nu te-a tinut niciodata asa in brate, spuse memoria cautand legaturi.
- Poate de aia primul si singurul adjectiv care-ti vine in minte pentru a-l caracteriza e “porc”.
- E o teorema ce a fost deja demonstrata, si din pacate, se demonstreaza singura in continuare.
- Ce? Ca e porc?
- Da.
- Porcii vor ramane porci…
- Suna ca o parafrazare a unei vorbe foarte cunoscute, spuse memoria cautand in zadar.
- Si lupii vor ramane lupi. Ca lupii-si schimba blana, dar naravul ba, spusei amuzata.
- Si serpii, adauga memoria. Pielea.
- Prea multe asemanari cu animale periculoase, zise constiinta. Acesta nu e un animal periculos. E inofensiv, pentru ca e atat de evident.
- Paza buna trece primejdia rea, indrazni memoria sa-si formuleze o parere voalata.
- Destul cu proverbele! izbucni eu.
- I know nothing about sex because I was always married, spuse memoria.
Ii aruncai o privire dezaprobatoare. Continua cu voce stinsa:
- Zsa Zsa Gabor…
Ma uit la ea ciudat.
- Ai luat-o razna?
Linistea se lasa peste mintea mea. Sau, cel putin, vocile vorbeau mai incet, mai subtil, mai profund si eu nu mai eram in stare sa le conduc discutiile. Am adormit in bratele care ma incalzeau.

*L-am scris asa pentru ca cineva crede ca textul trebuie sa fie cat mai lung

Cearta

O duzina de imagini se perindau prin fata ochilor mei, fara sa pot reactiona. Ea controla imaginile, ea controla reactiile, ea era forma mea fara tot felul de piedici. Mai intai, stateam eu pe un fotoliu si el pe canapea. Ca in Alice in Tara Minunilor, a aparut un iepuras, tzop-tzop. Ce dragut… Stai! Asta a gandit eu sau el? In vise intotdeauna gandurile se amesteca. El, el devenise deodata bland si plin de afectiune. Asta contrar cu imaginea pe care o aveam eu desenata in cap. Dar nu, constiinta vroia sa ma farmece, sa ma convinga de versiunea imbunatatita. Singurul lucru care ne lega era un iepuras care topaia de colo-colo, mic si dragut. Vis tembel! Ma gandeam eu cand m-am trezit. Dar nu o sa incep o cearta, ignorance is bliss. Amintirea visului s-a degradat repede, ca o secventa din ESTSM (Eternal Sunshine of The Spotless Mind). Am inceput ziua impacata cu ele – sau cu mine? – trecandu-mi aceasta frustrare in bratele altcuiva. Dar necunoscute sunt caile subconstientului! Din intamplare, plimbandu-ma printr-un anumit site caruia nu i-am mai facut o vizita de muuuult, imi apar latest stuff adaugate de membri, printre care se afla si dragalasul mult-visat baiat (la propriu, mult-visat). Dedesubt de numele lui, ce imi vad ochii? Bunny Tricks. :-| Ceasul din josul ecranului arata 13:35. Din acel moment s-a produs declicul, subconstientul cu a lui parte emotionala si ilogica a luat stapanire si am izbucnit:

- Vezi?! Vezi? Asta e din vina ta!
Le priveam furioasa, sigura fiind ca ele sunt responsabile pentru catastrofa mea. Ele, constiinta si memoria, lucrand mana-n mana impotriva mea. Ele ma priveau cu ispasire si cu un soi de neputinta.
- De ce nu va puteti abtine?! E chiar asa de greu? E chiar asa de greu…
- Ce? Zici de vis? se interesa constiinta.
- Da, de visul cu iepurasii…
Inima o lua razna. N-as fi vrut sa stiu la ce tensiune am ajuns in momentul ala, dar daca a mea “constiinta” care-mi trimitea visele ar fi avut o forma, i-as fi tras un pumn din plin.
- De ce nu ma lasati in pace? Chiar nu va puteti abtine? De cate ori am incercat sa-l scot din memorie – spun apasat uitandu-ma la memoria speriata – si voi nu ma lasati!
Ele taceau in continuare.
- Poate daca ai intelege… incepu constiinta.
- Nici macar nu-mi spuneti DE CE NAIBA imi fabricati visele astea fara rost! o intrerup eu pornita.
Memoria intra intr-un fel de criza epileptica. Incepu sa proiecteze pe peretii mintii filmele lunilor februarie, martie, aprilie, mai, foarte repede.
Asa i se intampla de fiecare data cand era bruscata si agresata de mine si de constiinta in acelasi timp. Constiinta nu folosea niciodata metoda dura, dar eu da.
- Vrei sa trec iar prin asta?! ii spun aratand filmele proiectate prin ochii memoriei. Imaginile se schimbau atat de repede incat era greu sa-ti dai seama exact ce contineau, insa sentimentele luasera cursul perioadei vizionate si se imbranceau, repede si violent, in multimea inghesuita care le forma.
Constiinta, sursa tuturor emotiilor, se tinea de cap, clar deranjata de zgomot.
Eu am renuntat, prabusindu-ma obosita pe scaun. Ma uit din nou fara vlaga, la ceas. 13:46.
- Nu te lasa condusa de asta, fii indiferenta, isi schimba constiinta pozitia.
- Cum sa faci una ca asta? perseverez eu iritata.
Memoria se bloca asupra unei singure imagini, cea in care el statea pe canapea, cu iepurasul topaind in jur. Nu-i dadeam atentie.
- Daca as accepta, macar pentru o clipa, ca visele astea apar din vointa altora, printr-un numar de magie, ca sunt trimise de oricine altcineva in afara de mine, as fi linistita. Dar stiu – stiu! – ca nu putea fi construit de nimeni altcineva decat de voi doua! Si de ce faceti asta? Spuneti-mi mie, de ce. Se ascunde vreun motiv intemeiat in spatele acestor excese de emotii? Exista semne? De ce apar tot felul de coincidente bizare?
Rotitele memoriei se deblocara ca sa se invarta iarasi, foarte repede. Deschisese folderul “Persoana x – Coincidente care au avut loc in lunile februarie, martie…”. Titlul era foarte lung. Iar acum facea un slideshow cu poze care stateau fractiuni de secunda, ca sa fie urmate de altele, si altele…
- Incearca sa intelegi ca toate astea se intampla din cauza ta.
- Da da, stiu teoria. Orice amintire are centralizata in ea un nucleu emotional. Iar cand e distrus acel nucleu emotional…
- Exact, zambi constiinta.
- N-o sa pot sterge niciodata nucleul, ii raspund cu sila. Pot sa-l acopar cu altele.
Memoria cauta “Sentimente puternice de dupa trecerea la indiferenta fata de persoana X”. Se deschise un slideshow cu imagini ale altei persoane, y.
- Si momentan nu e nimeni.
Memoria incheie de vizionat dosarul cu ultima amintire. Era intuneric, eram intr-o masina. In stanga mea, el (y) se uita la mine cu blandete reala. Eu eram prea agitata sa-i raspund, ma gandeam stresata la drum, uitandu-ma la luminile de neon ale garii.
- Daca uiti sau nu, depinde de tine, spuse constiinta cu sfiala.
Brusc, mi-am dat seama ca ea imi absorbea toate emotiile care erau lasate de izbeliste de mine, din cauza ca erau nepotrivite.
- Bine, dar nu-mi mai trimite vise, zisei eu capituland. Nu mai vreau sa-l visez.

Un inceput de raceala si multe probleme pe cap

Ea, dand lenes din picior, imbracata in ciorapi verzi astepta sa pice un subiect de conversatie in timp ce se uita plictisita la memoria cenusie si slabuta ce statea cu o privire nemiscata, intr-un colt.

- Poate era mai bine daca ii raspundeai atunci cand te-a jignit de fata cu ceilalti.
- Da, si ce sa spun? ii raspund printre dinti.
Memoria, incordata:
- Prima oara cand v-ati intalnit era incantat de cum arati. Mai tii minte cand…
- Da da, mai tin minte, i-o tai repede.
- Purtai bluza rosie, continua ea. Si sa nu uitam cand erai la el si…
Memoria puse filmul: Cum de esti asa slabuta si ai un fund asa de…?
- Porcul! izbucni eu. Si acuma vine si spune ca mai trebuie sa ma ingras?
Constiinta incepu gestul unui oftat.
- Nu ofta, nu ofta, ca n-ai de ce.
- Ai altele la care sa te gandesti acum, raspunse ea.
- Sa intrebi de Mate si Sport, de cupoanele de calatorie, de transfer si de…
- De aia te-ai si debarasat de cativa oameni, spuse zambind.
- … si sa ceri adeverinta pentru Casa de Pensii.
Interventiile memoriei se distingeau clar, prin faptul ca erau o insiruire nesfarsita si dezordonata de sarcini ce trebuie duse la bun sfarsit.
- Asa faci tot timpul, cand ai probleme. Nu le imparti cu nimeni.
- Sunt prea stresata!
- Si sa mergi la doctor, sa-ti ia tensiunea.
- Ce sa-mi ia tensiunea? Sa-mi dea pastile de raceala, ca nu vreau sa umblu cu pachetele mereu deficitare de servetele dupa mine.
- Mai ales acum, cand incepe scoala, dadu din cap sfatoasa constiinta.
- Adica maine, se baga memoria.
- Adica trebe sa te relaxezi, sa citesti, sa te dai cu crema, sa-ti cumperi sutienul ala din HLN…
- Sa duci pantofii la reparat, sa termini facturile, sa dai datoria inapoi Taniei, sa o suni pe Iulia sa dai bani pentru ziua lui Andi.
- Sa mergi la Schimb de Carti, sa te uiti la filmele de la Richie, sa scrii despre politica…
- Sa ceri cursurile la info de la Titus, sa-ti vezi orarul, sa-ti iei un costum de baie pentru inot.
- Vai, si trebuie si sa ma mut! Priveam speriata in jur.
- Daca mai prinzi casa, spuse sceptica constiinta.
- Am nevoie de un prieten, am concluzionat deznadajduita.
- Un prieten e bun, rosti frecandu-si mainile constiinta.
- Toate se ordoneaza cand am prieten.
- Esti cam obosita dimineata.
- Te-ai trezit la 10 azi, dadu din cap cu ingrijorare memoria.
- Nu esti fericita, zise constiinta.
- Nu momentan.
- Erai acum cateva zile, consemna memoria.
- Cand eram inca cu el…
- Ti-am zis ca te debarasezi pentru ca ai prea multe probleme si nu vrei sa le imparti.
- Asta ar inrautati relatia.
- Oricum e o relatie condamnata la esec, daca e sa enumeram reactiile mamei la chestiile de genul asta, adauga memoria.
- Vezi ca ti-ai muscat prea tare buza.
- In doua locuri, se baga memoria din nou.
- Da, deci am facut ce era mai bine.
- Daaa, de aia ai visat ca erati impreuna, rase constiinta.
- Aia e in afara controlului meu!
Se lasa linistea.
- Trebuie sa te duci si la BRD, sa-ti anulezi contul.
- Auzi, de ce nu taci odata si-mi pui o melodie? The Great Gig In the Sky.
Incepu instrumentalul fin…
- And I am not frightened of dying, any time will do, I
don’t mind. Why should I be frightened of dying?
There’s no reason for it, you’ve gotta go sometime.

Personajele sunt luate de aici.