Somn usor?

Wikipedia m-a facut ipohondra. De fiecare data cand am  ceva despre care nu stiu prea multe, apelez la ajutorul Wiki sa-mi arate ea tot ce stie despre simptome.

Ultima chestie care imi perturba linistea de altfel ghandiana sunt insomniile. De cateva saptamani, nu stiu dac-am avut cateva zile in care am dormit bine. Ma arunc in pat toata moale si obosita si inchid ochii tinandu-mi pumnii sa adorm. Si nu se intampla. Trece o ora, trece inca o juma de ora (deja sunt extenuata), mai trece o juma de ora si in cele mai rele cazuri, dupa 3 ore adorm.

Apoi ma trezesc in timpul noptii, dupa ce-am avut un vis urat care se indreapta vertiginos spre granita cu cosmarul. Cel mai des cosmar e ca cineva vrea sa intre in casa, eu am brusc multe animale si copii de ingrijit si pana ii bag pe toti inauntru si inchid usa, mafiotii forteaza usa din fata (pe care am uitat s-o inchid). In ultimele zile ma uit la ceas cand ma trezesc. De-obicei trecut dupa jumatatea orei 4. Ma mai trezesc de cateva ori pana pe la 8, dar uit si adorm. La 8 se trezeste mama si o aud pana pleaca.

De ce nu pot sa dorm?! Wikipedia raspunde:

Pana aici se potriveste. Mai departe?

Si cauze?

Deci ar putea fi orice de stres financiar la reumatism. Sa mai zic ca n-am pofta de mancare tot de cateva saptamani?

Despre libertate personala

Imi trec zilele cu speranta ca nu ma va cauta nimeni ca sa ma scoata in oras. Oameni buni, ca sa ajung in starea aia de radiere optimista si magnetica trebuie sa trec prin niste etape, trebuie sa-mi incarc bateriile solare, trebuie sa stau singura! O fi si vina mea cand intru pe mess cu gandul ca daca ma vede X, Y, Z, sa fiu online, si in loc de asta ma vede A, B, C care sar pe mine sa ma tina la taclale cu “Ce mai faaaaci?” si “Nu vrei sa ne intalnim?”. Mi-e groaza de intrebarea asta: nu vrei sa ne intalnim?

Bineinteles ca peste vreo 4 saptamani o sa ma uit in urma si o sa rad de ce probleme aveam, dar acuma simt ca o iau razna! Nu fac fata la atatia prieteni, serios! Mai vreau sa fiu si singura, sa petrec 3 zile incheiate fara sa ies din casa si sa vorbesc putin si la obiect cu cativa. Intorcandu-ma la intrebarea asta “nu vrei sa ne intalnim?”, problema e ca nu pot sa refuz. Stiu care e istoricul cu persoana care intreaba si ca a trecut multa vreme de cand nu am mai updatat, dar asta e doar pentru ca sunt foarte ocupata. Cateodata ma gandesc, ce bine ar fi daca as avea doar 2 persoane de contact regulat, iar restul cunostinte ocazionale: prietenul si prietena cea mai buna.

Postul asta vine in urma constientizarii planurilor care mi le fac oamenii din jurul meu si disperarii care ma apuca cand ma gandesc cat de bine coincid cu planurile mele. Care sunt planurile mele? Cum am zis, 2 iesiri/saptamana, restul timpului ocupat cu diverse munci. Nu vreau sa ma odihnesc doar ca sa mai ies cu cineva. Vreau sa mi se faca dor de ei. Sa ma gandesc: maaai, de cand n-am mai vbit cu A, B sau C. Hai sa-l sun pe B sa ne intalnim. Cer prea mult?

*acest text nu e influentat de iesiri recente. Doar ma apuca, din cand in cand, sindromul independentei si al solitudinii. O sa adaug ceva foarte mushie: daca chiar considerati ca sunt de pastrat, lasati-ma sa respir asa cum imi place. Daca nu va convine, plecati.

N-ai cu cine, ma…

Mi-am dat seama ca bloggerii se impart in doua mari categorii (ca aspiratii cu privire la blogging): cei care vor sa faca o afacere din asta si cei care vor sa pastreze blogul mai mult ca o casa personala, ca un loc nepretentios si foarte personal. De-aceea mi se pare aiurea ca oricine ar vorbi despre bloguri, ori scot din discutie prima categorie, ori a doua, cum e aici de exemplu. De parca toti oamenii care-si incep un blog isi doresc sa dezvolte un brand din asta, o idee, o afacere. Iar cei care nu doresc asta sunt priviti cu indiferenta si dezamagire. Cei care sunt focusati pe afacere vorbesc despre cum ar trebui sa fie blogging-ul si ii arata cu degetul pe toti cei care nu se conformeaza. Cei care au vazut numai bloguri personale cu care nu au nimic in comun, bloguri fara vreo utilitate clara pentru un grup mare de indivizi, cred ca bloggingul e o porcarie. Primii gresesc pentru ca ii exclud pe cei din a doua categorie pe motiv de insignifianta, urmatorii gresesc pentru ca nu stiu ce vorbesc si chiar exista bloguri practice si foarte utile pentru informatia care o prezinta. Primii sunt capitalisti, urmatorii mai traditionalisti si refractari, asa. :)) Sa nu se-nteleaga ca eu nu sunt pro-utilitate, dar cumva ma deranjeaza cand vine cineva si-mi spune ca daca am ales ca blogul meu sa fie ca o casa, un loc nepretentios si foarte personal, am facut o mare greseala. Titlul articolului e foarte corect: Tu faci blogosfera! E foarte adevarat: tu faci blogosfera, chiar si tu Alex Cristache si daca nu sunt pe-atatia oameni care vor sa faca din blogging un job cu jumatate de norma pe cati sunt cei care scriu de placere, atunci tu poti schimba foarte usor situatia, poti incepe un blog specializat pe orice domeniu vrei, cu orice topic. Sunt convinsa ca o sa apara si specialistii si nisele pe masura ce romanii o sa-si piarda interesul pentru altele si o sa vada puterea pe care o poate avea un spatiu virtual. Dar pana atunci, asta e peisajul ai doar doua optiuni: adapt or leave. Altfel genul asta de discurs risca sa fie vazut ca discursul geaman: Romania e groaznica, nu mai suport tara asta, n-ai cu cine, ma… Niste tarani.