Noaptea devoratorilor de publicitate 2011

Iata! Cel mai arzator vis din copilarie mi s-a implinit: sa merg macar o data la noaptea devoratorilor de publicitate. Cumva, din ce-am citit pe bloguri sau mai bine zis, lipsa de informatii si de mediatizare a evenimentului in ultimii ani mi-a lasat impresia ca spectacolul si-a pierdut din popularitate, calitate si cel mai important, originalitate.

Dar fiind prezenta acolo sambata seara, ajunsa cu intarziere, recunosc, dupa o zi lunga de lucru casnic, am fost prinsa din primele secunde. N-am regretat niciun moment, singurul lucru regretat fiind ca am fost prea obosita ca sa stau pana la final. Un bilet de 35 de lei nu mi se pare mult in conditiile in care:

1. Un film la mall in Timisoara costa in jur de 16-18 lei, dureaza o ora jumate-doua si e de cele mai multe ori, prost sau lipsit de entertainment.

2. Spectacolul estimez ca dureaza in jur de 6 ore.

3. Paleta de stiluri atinse este mult mai larga: amuzament, ras isteric, tristete, induiosare, romantism, scene sexy, virtuozitate, solidaritate etc. Dramele sunt la loc cu comediile romantice, thriller-urile cu reclamele ecologice si asigurarile de viata la loc cu entertainmentul adolescentin. Intr-un cuvant, le vezi si le simti pe toate.

Iar acum, ce mi-a placut cel mai mult.

Printre primele reclame vazute cand m-am asezat confortabil pe scaun, destinul soricelului la un pas de moarte:

Ideea e, daca vrei un lucru bine facut alege compania respectiva. :)

Laolalta cu destinele tragice, solnita cu sare:

Sa trecem la stilul horror. Si la ceva autentic romanesc:

Foarte multe reclame bazate pe destin, soarta, intamplare si sansa:

1. 

2. 

Si pe relatii. Din pacate nu am gasit reclama cu free SMS 1 year care e absolut adorabila.

Un ad mai atipic, ca si subiect abordat:

Si, the best for the last, ca stil si compozitie, cea mai reusita si plina de imaginatie reclama:

Late PS: Pee in the shower commercial. Spiritul naturii si disculpabilitatii va fi coplesitor dupa ce vedeti reclama asta. :)

Concluzia: mergeti si voi la noaptea devoratorilor de publicitate cand mai aveti ocazia pentru ca merita.

Selah Sue – This world

Sunt complet si iremediabil obsedata si indragostita de melodia asta:

Si da, ati mai auzit-o undeva. Din reclama Kinder Bueno. Bizar, dar adevarat.

Vreau un partener, nu un admirator

Weekendul trecut am hotarat sa fac ceva special de mancare. Asa ca m-am dus incetisor dar sigur, la Auchan sa-mi fac aprovizionarea pe saptamana ce urmeaza. Si cum era de asteptat, desi am respectat cu sfintenie lista de cumparaturi facuta in prealabil acasa, plasa pocnea de greutate. Noroc c-a avut cine sa ma ajute pana la statia de fir (Titus). Dar cum se intampla adesea in legile lui Murphy, mai era o singura chestie esentiala, de neinlocuit, cu greutate de cumparat pentru meniul meu, chestie care se afla tocmai pe liniile de tramvai dinspre Traian.

Desi nu era mult pana acolo, imi lasam plasa jos din minut in minut si ma cazneam sa parcurg distanta. Intr-un final, cumpar smantana de casa, o iau pe drum inapoi si cu aceeasi cazna, toata nadusita, obosita, ma chinuiam sa trec podul mai ceva ca Sisif. Cand vad un tanar (pe la 30 de ani), cu ochelari imensi, negri de soare, in echipament sportiv, alerga zambitor. Ma vede si spune: “Ce frumoasa esti!”

Cam la o secunda dupa, dar cand era deja prea mult in spatele meu, ma gandesc si eu: “Daca-s asa frumoasa de ce nu ma ajuti cu plasele?”

Pentru ca unii barbati nu se pricep decat sa te admire, dar la ce ai nevoie de fantezia lor plina de culori cand iti rupi bratele carand o plasa?

La ce ai nevoie de cineva care sa-ti sopteasca in fiecare seara cuvinte dulci, daca nu-ti poate deschide un borcan sau nu-ti poate repara aspiratorul?

Si ce iti trebuie complimentele lui magulitoare daca nu-l vezi vreodata facand cumparaturile impreuna, facand o rezervare pentru o excursie undeva sau planuind un viitor, oricare ar fi acela?

In acelasi registru, dar putin diferit: