Cu ocazia prezentei la summitul de social media, mai multi bloggeri m-au tras de urechi pentru absenta mea indelungata de la intalnirile lunare ale bloggerilor timisoreni.

Cum n-am putut ramane rece la asta si cum o seara de jocuri era exact de ce aveam nevoie, m-am hotarat sa ma alatur lor la Hostel Costel, un hostel de care nu mai auzisem pana acum. Totul se lega cu postul lui Richie despre hosteluri, asa ca m-am dus cu o curiozitate de turist de pe alte meleaguri si cu familiaritatea unui timisorean get-beget.

 Primul lucru care mi-a atras atentia cand am intrat pe straduta ingusta a fost sigla, foarte simpatica si ingenioasa si m-a asigurat ca aleea aceea intunecata este drumul cel bun.  Bucataria era plina. Plina de bloggeri, plina de caldura, plina de piese de remi si plina de obiecte cu un aer rustic si creativ. Mai era o camaruta in care oamenii care stateau relaxati pe perne jucau Risc si table.

Cu parere de rau ca locurile sunt ocupate deja la remi, m-am asezat intre cele doua grupuri care jucau si m-am trezit ca-i dau indicatii si sfaturi lui Ovi. Dupa ce am mirosit atmosfera de-acolo,  am trecut la nefumatori, unde am descoperit X-BOX! Sau Playstation, nu ma prea pricep, pe o plasma gigantica (n-as sti sa-i estimez diagonala, dar era mai mult decat suficient).

M-am distrat enorm uitandu-ma la altii cum se joaca ceva de genul Mortal Kombat, doar ca un joc mai nou si pare-se, mai popular. Am uitat exact cum se numea, dar ce mai conteaza, ca personajele varsau sange si aveau niste replici care invitau la comentarii ironice fata de jucatori.

Nu pot sa nu amintesc ca draga bloggerita, Cristina, ne-a gatit clatite si a servit pe toata lumea cu o portie sanatoasa si gustoasa de gemuri cu clatite.

Am vazut cateva fețe cunoscute, sper sa mi-i amintesc pe toti; au fost Ovi, Corina, Richie, Cristina, Ovidiu Ungureanu, Mircea, Raka si Bloodie. Au mai fost si altii care mi se par cunoscuti, dar nu stiu mai nimic despre ei.

Ca din intamplare, m-am intalnit cu cei de la timisoara.ro, care-au venit sa verifice terenul si pe care i-am cunoscut din intamplare cand activam inca in AIESEC. Ce mica e lumea! Sau Timisoara, cel putin.

Iar dupa aceasta binemeritata pauza, am mancat o clatita si m-am pus la un joc de remi competitiv din care era tocmai sa castig, daca nu inchidea Mircea inaintea mea.

Asa ca am hotarat razbunare si eu si Mircea ne-am retras pe X-BOX, amandoi incepatori fiind si exersand miscarile in aer inainte sa ne atacam. Prima runda am pierdut lamentabil; Mircea avea un personaj cu un lant lung care nu avea nevoie sa se apropie ca sa loveasca, dar dupa ce am schimbat personajele si am folosit butonul de “miscari speciale” din plin, am reusit sa-l dobor sangeros fara drept de apel.

M-am retras in glorie de la aceasta minunata intalnire, asa ca vreau sa-i indemn pe cei de la Hostel Costel sa ne mai invite, iar daca nu e sa fie, ca daca as fi strain de meleagurile timisorene, n-as ezita cu cazarea la hostelul lor.

Numai bine!