Filmul meu francez

“Care e cel mai bun film francez pe care l-am vazut? Aproape toate filmele franceze au stilul si eleganta lor proprie, ca sa nu mai amintim un umor care, spre surprinderea mea, n-a devenit consacrat, asa cum a devenit cel englezesc, dar care totusi, da clasa.

Totusi, n-am ales unul dintre filmele de comedie, ci deosebita drama a unicei voci Edith Piaf. Marion Cotillard  m-a convins ca nu e doar o aparitie seducatoare, ci si o actrita care se implica total si se pierde in rolul ei, iar alegerea regizorului Olivier Dahan in privinta expunerii vietii specialei Edith Piaf am considerat-o ca fiind indrazneata si aparte. La Mome prezinta viata ei nu dupa clasicul fir cronologic, ci mai degraba in cautarea unui echilibru intre experientele frumoase intr-o combinatie cu cele tragice din viata artistei.

Impactul acestui film a rezultat in achizitionarea intregii discografii a lui Edith Piaf precum si citirea cartii scrise de sora ei dupa tata, Simone Berteaut, “Piaf”, care descrie viata lor nu cu mult diferit fata de film, foarte original si vioi, pentru o persoana care nu a frecventat scoala. 

Pasiunea pentru Edith a fost insa declansata de vraja frumosului film “La vie en rose”, unul dintre cele mai de seama filme vazute de mine, fara de care nu as fi fost atat de imbogatita cultural azi.”

Marele Ecran a facut acest concurs simplu, in care scrii un text de 15 randuri de word despre filmul preferat in limba franceza si castigi 2 bilete la un film din cadrul Festivalului de Film Francez. Long story short, am castigat!

Si uite ca n-a fost un efort de geniu. Asa ca va indemn sa scrieti si voi ceva, mai sunt invitatii ramase iar deadline-ul e azi, la ora 23:59.

Eu am castigat bilete la filmul Minciuni adevarate, un film ce se arata simpatic, cu Audrey Tautou. Am mai vazut-o pe domnisoara Audrey in alte filme si imi place cum joaca. Haideti si voi!

Aller vite!

Cosarul cel viclean

Cand ma gandeam la cosari, aveam in minte o silueta neagra, desenata de mana, cu un om care face dezinvolt acrobatii pe acoperisurile caselor. Ceva cam asa:

Ei, datorita acestei imagini mi-era drag de ei si-i asteptam ca o data pe an, sa vina sa curete cosul.

Erau ca o aparitie a lui Mos Craciun. Insa ceea ce s-a intamplat e putin diferit de imaginea mea idealizata.

Intr-o buna zi (trebuie sa fi fost sambata dimineata, ca eram acasa), suna la poarta un domn. Domnul acesta, intre doua varste, mic de statura, foarte politicos a spus ca e cu coseritul. Imbracat simplu, fara vreo uniforma, cu o legitimatie in piept, l-am lasat sa intre.

Ciudat, n-a intrebat unde e cosul ca sa intre sa-l curete, ci a intrat in bucatarie intreband daca e cos acolo. L-am lasat in grija mamei, care pe clipa ce trecea, era tot mai nervoasa (era convinsa ca omul e baut) si tot ce-am sesizat a fost faptul ca i-a cerut bani (pentru ce, nu stiu, ca n-a curatat cosul), ca i-a zis ca noile prevederi de la Politie, Pompieri si Salvare sunt sa-si instaleze o hota in bucatarie si ca o sa mai vina cineva sa se uite la cos.

Mama scapara din priviri, cred ca vroia sa-l anihileze cu o singura uitatura, dar omul a plecat singur, fara mai multe invitatii, mai ales dupa ce si-a scos chitantierul si dupa ce ea l-a asigurat ca nu-i va plati niciun sfanț.

Faptul a fost repede uitat, pana intr-o zi (nu tarziu dupa sambata aceea), cand l-a vazut pe strada imbracat intr-un halat alb si insotit de un cosar adevarat, din acela cu salopeta albastru marin, brunet, murdar si cu chestia aia rotunda in jurul umarului.

Nu trecuse mult pana sa ne convingem ca era un cosar adevarat (daca era insotit de un cosar, prin alianta!), ca merge mama la ghiseu sa plateasca taxa de coserit si le povesteste doamnelor intamplarea, precum si formatul chitantierului, sustinand cat de dubios era individul, ca sa afle ca surpriza!, omul era un fals, un escroc.

Ca ei nu trimit niciodata oameni pe teren cu chitantier si ca toate platile se fac la casierie, la ghiseu. Mai povestesc cum ca au auzit ca multa lume a fost pacalita si ca au auzit chestia asta. Si rezultatul? Falsul cosar inca umbla pe strazi, intrand in casele oamenilor care il lasa inauntru si prin inselaciunea lui, a stricat imaginea frumoasa a cosarilor de pretutindeni. Din mintea mea.

Vai, vai, ce pacat, ca cosarul a-nselat!

*cacofonie intentionata.

Seara de jocuri

Cu ocazia prezentei la summitul de social media, mai multi bloggeri m-au tras de urechi pentru absenta mea indelungata de la intalnirile lunare ale bloggerilor timisoreni.

Cum n-am putut ramane rece la asta si cum o seara de jocuri era exact de ce aveam nevoie, m-am hotarat sa ma alatur lor la Hostel Costel, un hostel de care nu mai auzisem pana acum. Totul se lega cu postul lui Richie despre hosteluri, asa ca m-am dus cu o curiozitate de turist de pe alte meleaguri si cu familiaritatea unui timisorean get-beget.

 Primul lucru care mi-a atras atentia cand am intrat pe straduta ingusta a fost sigla, foarte simpatica si ingenioasa si m-a asigurat ca aleea aceea intunecata este drumul cel bun.  Bucataria era plina. Plina de bloggeri, plina de caldura, plina de piese de remi si plina de obiecte cu un aer rustic si creativ. Mai era o camaruta in care oamenii care stateau relaxati pe perne jucau Risc si table.

Cu parere de rau ca locurile sunt ocupate deja la remi, m-am asezat intre cele doua grupuri care jucau si m-am trezit ca-i dau indicatii si sfaturi lui Ovi. Dupa ce am mirosit atmosfera de-acolo,  am trecut la nefumatori, unde am descoperit X-BOX! Sau Playstation, nu ma prea pricep, pe o plasma gigantica (n-as sti sa-i estimez diagonala, dar era mai mult decat suficient).

M-am distrat enorm uitandu-ma la altii cum se joaca ceva de genul Mortal Kombat, doar ca un joc mai nou si pare-se, mai popular. Am uitat exact cum se numea, dar ce mai conteaza, ca personajele varsau sange si aveau niste replici care invitau la comentarii ironice fata de jucatori.

Nu pot sa nu amintesc ca draga bloggerita, Cristina, ne-a gatit clatite si a servit pe toata lumea cu o portie sanatoasa si gustoasa de gemuri cu clatite.

Am vazut cateva fețe cunoscute, sper sa mi-i amintesc pe toti; au fost Ovi, Corina, Richie, Cristina, Ovidiu Ungureanu, Mircea, Raka si Bloodie. Au mai fost si altii care mi se par cunoscuti, dar nu stiu mai nimic despre ei.

Ca din intamplare, m-am intalnit cu cei de la timisoara.ro, care-au venit sa verifice terenul si pe care i-am cunoscut din intamplare cand activam inca in AIESEC. Ce mica e lumea! Sau Timisoara, cel putin.

Iar dupa aceasta binemeritata pauza, am mancat o clatita si m-am pus la un joc de remi competitiv din care era tocmai sa castig, daca nu inchidea Mircea inaintea mea.

Asa ca am hotarat razbunare si eu si Mircea ne-am retras pe X-BOX, amandoi incepatori fiind si exersand miscarile in aer inainte sa ne atacam. Prima runda am pierdut lamentabil; Mircea avea un personaj cu un lant lung care nu avea nevoie sa se apropie ca sa loveasca, dar dupa ce am schimbat personajele si am folosit butonul de “miscari speciale” din plin, am reusit sa-l dobor sangeros fara drept de apel.

M-am retras in glorie de la aceasta minunata intalnire, asa ca vreau sa-i indemn pe cei de la Hostel Costel sa ne mai invite, iar daca nu e sa fie, ca daca as fi strain de meleagurile timisorene, n-as ezita cu cazarea la hostelul lor.

Numai bine!

Social Media Summit Timisoara 2

Etichete

andrei crivat, Bergenbier, Biz, blog, Bobby Voicu, chinezu, Danone, ebucataria, Facebook, linkedin, manafu, nebuloasa, SMS, Social Media Summit, Staropramen, Tiberiu Mercurian, Timisoara, Twitter, Victor Kapra, visurat

Continut.

Pentru ca toata lumea a vorbit despre continutul relevant al unui blog, pagini de Facebook, cont de Twitter etc. si eu voi vorbi despre continutul relevant al acestui summit sau conferinte.

• Prima parte: Tendinte in social media

In prima parte vorbitorii au fost (in ordinea cronologica) Oltea Zambori (nebuloasa.info), Andrei Crivat (ebucataria.ro), Ovidiu Sirb (sirb.net) si Cristina Putan (cristinatm.net).

Bloggeri importanti din Timisoara si nu numai, cu trafic de invidiat si o multime de cititori, care au vorbit despre atitudinea corecta sau de dorit a se asuma din clipa in care zici: eu sunt blogger ce vreau sa fac bani din asta.

Desi prezentarile au fost dragute, pentru mine continutul nu a fost edificator sau de urmat, ci mai mult a fost un ghid pentru bloggeri incepatori ce nu inteleg mecanismul prin care un om obisnuit ajunge sa fie platit pentru ce posteaza pe blog sau dorit in diverse parteneriate de PR.

Pentru multi dintre vorbitori a fost o prima data, iar acest lucru a ajutat la ridicarea emotiilor. Parerile speakerilor au fost insa atat de subiective, incat au ajuns sa se contrazica la sfarsitul prezentarilor. Oricum nu exista un template general de actiune sau de perspectiva, ci doar scenarii de best practice care se aplica in cateva sau in majoritatea situatiilor.

• A doua parte: Social media pentru companii

Vorbitori: Bogdana Butnar (bogdanabutnar.ro, Digital Marketing Consultant)

Georgiana Gheorghe (danone.ro, Corporate Communication Manager)

Laurentiu Dumitrescu (digitalstar.ro, Managing Partner)

Tiberiu Mercurian (bergenbier.ro, Director de Marketing)

si Bobby Voicu (bobbyvoicu.ro, General Manager)

Toti au fost moderati de catre Cristian Manafu (manafu.ro, Social Media Consultant)

Partea asta a fost infinit mai interesanta nu numai prin graficele statistice de la Bergenbier pentru ultimele 2 campanii pe care le-au facut, ci si prin creativitatea unor prezentari. Bogdana, de exemplu, mi-a facut o impresie ireparabil de buna, pentru ca am admirat si stilul practic, si intelegerea detaliilor copilaresti, youthfull, ale retelelor de socializare.

Bobby Voicu m-a impresionat prin felul in care vorbesc altii despre el si prin numarul exemplelor si a studiilor de caz pe care le tine ca asi in maneca atunci cand iti raspunde la o intrebare despre online.

Tiberiu este un tip relaxat si placut, neasteptat poate pentru ca vine dintr-o pozitie importanta dintr-o companie importanta, dar asteptat pentru ca vine de la Bergenbier.

Laurentiu ne-a oferit niste sfaturi practice si oarecum litera de lege (pana acum toata lumea ar fi trebuit sa le stie) in cadrul unei prezentari.

Iar Georgiana… nu stiu ce a prezentat. Nu a fost suficient doar sa prezinte ceva, ci si sa transmita ceva, lucru pe care eu nu l-am simtit.

Concluzia: sunt lucruri importante de invatat de la fiecare din acesti oameni, trebuie doar sa-i identifici si sa-i faci sa vorbeasca. Mi-a placut, mai vreau.

• A treia parte: Cum lucreaza bloggerii cu brandurile

Lista de speakeri:

Victor Kapra, Consultant online, www.victorkapra.ro
Cristian China-Birta, Antreprenor online, www.chinezu.eu
Costin Cocioaba, Owner, www.refresh.ro
Sebastian Bargau, Blogger, www.visurat.ro

Descrierea acestei parti este oarecum exagerata, pentru ca defapt au fost cateva exemple sumar prezentate si sfaturi din seria “Nu-ti fie frica” si “imaginea ta conteaza”. Mi s-au parit prezentari in mare haotice sau greu de inteles pentru public.

Un alt sfat: nu sunteti 1 la 1 cu un prieten la bere! Trebuie sa va faceti intelesi!

Lasand asta deoparte, stilul de prezentare a fost placut si unele lucruri (nu contest) folositoare.

In mod special mi-a placut Victor Kapra, foarte relevant, foarte coerent, sfaturi si insight-uri cu gramada. Genul de om pe care e bine sa-l tragi de manecuta sa-i mai pui intrebari. Apreciez prezenta lui la summit.

Concluzia finala, per total: la fel si bloggerii, precum si companiile, trebuie sa aiba o prezentare structurata, relevanta, cu continut bogat, coerent si folositor. Sfaturile “de inside” sunt cele mai asteptate si dorite. Prezinta ca si cum publicul ar avea un nivel foarte scazut de comprehensiune, dar ofera continut pentru un public foarte inteligent.

In rest, mi-a plact si sigur o sa revin si la anul! Mi se pare o idee foarte buna si de admirat din partea Biz!

Conditii organizatorice.

Mediu: o problema cu aerul conditionat ne-a transformat in carne pe rotisoare imense. Dar de-altfel, cui nu-i place o atmosfera calda?

Rezistenta: a fost Danone pentru mic-dejun, bere pentru pranz (?), pranz, sucuri si prajituri. Consistenta intregii mese de pranz a fost mai mult decat suficienta. Si o surpriza din partea organizatorilor Biz, gratuita. Foarte gustoasa. Berea Staropramen m-a convins s-o mai gust si pe viitor. Hotelul m-a convins ca e mancare buna acolo.

Si atat.

Trei melodii de toamna, pentru o zi ca asta:

Soundtrack-ul de la Gilmore Girls:

I’ll never forget you, dintr-o reclama pe care nu mi-o amintesc:

Sing it loud, din reclama la Heineken: