Pentru multi, ma aventurez sa spun, ca ultimul film al lui Quentin Tarantino va fi o dezamagire (un alt motiv sa nu urmariti trailerele, sunt inutile).
Filmul vrea sa fie un raspuns tarziu si vindicativ regimului si faptelor naziste care au trebuit infruntate in timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial. Cum s-a gandit Tarantino sa faca asta? Inventand o trupa speciala anti-nazista, de eliminare in masa si condimentand-o cu ceva cruzime explicita. Se ia trupa, i se da un scop inalt, acela de a elimina mai-marii puterii naziste, printre care se numara si Hitler si apoi se ingemaneaza povestea cu cea a unei fete evreice, scapata ca prin minune de o moarte iminenta, cu acelasi scop razbunator dar ceva mai personal.
Ce cred eu ca a incercat sa faca Tarantino a fost sa ia de partea lui un public cat mai larg, adica acela sensibil, atins la un nivel personal de problema nazista cat si publicul spectator, detasat prin simpla soarta de boala nazista, poate putin neinformat despre ea. Dar a facut o mare greseala, pentru ca n-a reusit sa impace niciunul. Filmul e prea incordat ca sa fie amuzant si satisfacator prin razbunarea care incearca s-o descrie. Iar sensibilitatea lipseste, razbunarea nu aduce niciun fel de consolare si in niciun caz nu-i aduce pe cei dragi inapoi, daca mai e cineva care sa-si aminteasca de ei fiindca au fost familie. Evreii au fost umiliti, infometati, traumatizati si manipulati intr-un mod in care razbunarea nu-si mai are rostul. Ca si niste oameni care au trecut printr-o tragedie cu-adevarat, nu doresc nimanui sa i se intample din nou asa ceva, nici macar nazistilor si n-ar putea sa faca asta posibil nici daca ar incerca cu mana lor. Treapta de la asuprit la asupritor e prea greu de urcat. Intelepciunea data de drama prin care au trecut i-a facut sa inceteze sa se mai poarte ca niste copii.
Dar, americanii se incadreaza perfect ca intotdeauna in portretul-robot de copil. Defapt, toate personajele par rupte din desenele animate, fara pic de seriozitate, fara pic de substanta, fara pic de creier (?). Iau situatia intr-o gluma de nedescris, de parca ar fi eroii ultimului joc video aparut, striga ca niste giboni la violenta extrema, fiind nimic altceva decat niste “nazisti” pe partea cealalta a baricadei. Ambii omoara din principii mai mult sau mai putin indoielnice: americanii par antrenati sa nu simta nimic atunci cand omoara, pentru ca o fac pentru o cauza nobila (vezi razboiul din Vietnam si pune-ti o intrebare). Na, de data asta au avut dreptate; dar data viitoare? Usurinta cu care trateaza problema si stilul stupid in care Tarantino si Pitt infatiseaza soldatii americani ma face sa ma indoiesc ca detin un creier propriu, ca se nasc idei intelepte de pe acel pamant stern numit cutia craniana. Lasand la o parte faptul ca soarta tragica a milioane de oameni e in mainile unor natangi, isi indeplinesc totusi datoria de masini-de-ucis.
Premiera la Cannes a fost o dezamagire
Inglourious Basterds e usor lipsit de respect, Brad Pitt nu-l imbunatateste cu nimic (cred ca sufera de complexul adoratului suprem), ba chiar face haz de alte filme celebre in timpul filmului si merita sa-l vedeti ca sa va formati propria parere despre el. Dar nu la cinema.
De notat totusi ca exista cateva personaje care si-au indeplinit datoria de a fascina si a intriga, Col. Hans Landa, Perrier LaPadite (crescatorul de vaci), Shosanna, bineinteles, Bridget von Hammersmark, iar Fredrick Zoller e chiar simpatic (pana cand te gandesti ca e un respectabil membru al Partidului Nazist).
Daca ar fi sa-l categorisesc pe stilul Marelui Ecran, as spune ca:
Rating: Eroare
E Tarantino… nu se astepta nimeni sa scoata un film serios doar pentru ca avea un cadru de asa natura.
dupa cum presupuneam de dnainte, tocmai mi s-a taiat entuziasmul… mai ales ca am citit acum 3 reviewuri care zic cam acelasi lucru in cuvinte si argumente diferite… asta e, de-asta nu-mi place mie Taramtino de fel… de vazut o sa incerc sa-l vad cand va aparea pe itnerneti versiunea in care se poate vedea si auzi calumea toata treaba :)
hmmm …auzisem numai cuvinte de lauda despre filmul asta …o sa-l vad si eu, sper sa-mi placa ;))
tezeu: Nu conteaza cine e. E Al Doilea Razboi Mondial! Asa ar trebui pusa problema.
Raka: Eu zic sa te uiti la el, imi place sa aud pareri noi (chiar daca nu sunt de-acord cu ele) :)
hpv: Si eu sper sa-ti placa :)
mie mi-a plăcut, mult chiar.
Tarantino întotdeauna a avut, după părerea mea, mult prea multă imaginaţie ca să si-o ignore, probabil filmul ăsta e versiunea lui de cum vroia el să se întâmple, sau .. vorba ta, poate doar a vrut să capteze un public cât mai larg, dar, pt mine, unul, a funcţionat şi mi-a plăcut tare de tot.
Pingback: Inglorious Basterds (2009) – Ovidiu Sîrb
Din cate stiu eu, Tarantino nu s-a remarcat drept autor de documentare. Si clar, nimeni nu face in acest univers filme de razboi cum face Sergiu Nicolaescu…
Dupa cum nici Matrix, nici Razboiul Stelelor n-au fost inspirate din fapte reale, si dupa cum, contrar opiniei marelui public, regizorii romani astia mai tineri au voie sa faca filme cum vrea muschiu’ lor, fara a fi agenti de promovare ai turismului in Romania, un film bine facut nu trebuie neaparat sa aiba morala, sa respecte adevarul istoric sau asteptarile criticilor.
Nu e nici un moment previzibil in film, nu sunt scene plictisitoare. Nu se centreaza pe Brad Pitt, dar sunt cateva personaje memorabile, creionate foarte bine (Shoshana, Zoller, Landa). Nu imparte personajele in “buni” si “rai” si nu-i caricaturizeaza decat pe Hitler si pe Goering.
Iar finalul…Stai ultimele 20 de minute si nu-ti vine sa crezi ca razbunarile reusesc, impotriva logicii, istoriei, bunului simt, etc.
Este la fel ca Deathproof sau Kill Bill un film despre filme. Este un film facut cu 5 perechi de coaie, cum numai Tarantino putea sa faca.