E incredibil cat de bine pot sa rationez o situatie atunci cand ma detasez emotional si cat de distorsionat pot s-o vad atunci cand sunt implicata afectiv in ea.

Si nu se rezuma doar la situatia respectiva, e un fel de virus ce se raspandeste si acolo unde nu vreau. Dau cele mai mari randamente la proiecte, prezentari, teme, examene in perioade din viata in care viata afectiva mi-e ori pustiita, ori varza. Uit problema care ma apasa si o inlocuiesc cu tot felul de informatii care n-au nicio legatura cu ea.

Odata ce m-am implicat emotional, haos muieresc e in mintea mea! Oricum, va intreb si eu asa: cum poate cineva sa fie atat de crud incat sa-ti declanseze cele mai adanci si intense refulari si apoi sa te lase balta sa te descurci cu ele? Ca eram o bomba cu ceas, o sticluta cu esente puternice care atunci cand ii deschizi dopul iti invadeaza simturile, o tarie cu un grad mare de alcool, asta stiam. Dar nu stiam ca daca nu ai grija de bomba, nu consumi esenta si lasi sticla inceputa cu alcool efectele isi schimba destinatia si se propaga asupra mea! Plutesc intr-o mare de senzatii proprii fara subiect! Sau obiect.

Stiu ca pot sa devin cu-adevarat poetica atunci cand trebe, dar de data asta ma rog cu ardoare ca partea rationala sa-si revendice drepturile asupra mea si sa contracareze acest val hormonal care ma ravaseste. Pentru ca da, toate emotiile si senzatiile sunt declansate de hormoni.

Lamurire: “plutesc in deriva” pe vremea cand era status de messenger n-avea nicio legatura cu ce tocmai am povestit si se referea mai degraba de senzatia de pierdere a busolei de dinainte de examen.

Gata ratiune, ocupa postul tau de conducere a navei. :)