O leapsa de la Richie.

Biblioteca mea

Biblioteca mea defapt nu este a mea, am mostenit-o de cand m-am nascut de la parintii mei iubitori de carti, in tineretea lor, mama chiar si acum, dar nisata pe un anume domeniu, religia. Asa ca biblioteca mea se compune din carti foarte vechi, clasice, de pe vremea comunistilor, SF-urile lui tata (toata colectia Dune si continuarea ei), carti motivationale si casete motivationale (le puteti vedea pe primul raft de jos, din stanga). Defapt rafturile cele mai valoaroase sunt cel pe care sta planta asta iubitoare de interior, si cel pe care sta termometrul negru. Pe cel pe care sta termometrul negru sunt carti groase, dar light precum: “Pe aripile vantului”, “Iosif si fratii sai”, a carui scoci, negru lipit pe ea imi trezeste amintiri neclare, cred ca am citit-o cand eram mica. Mai este ceva Edgar Allan Poe, ceva Faulkner, ceva Balzac, carti care nu am indraznit sa le citesc.

Tot din colectia veche, am citit “Iarna vrajbei noastre”, ceva Dickens cand eram copil, care mi-a format gustul pentru intonatia taraganata a secolului 19. Ceva Hugo si Jack London si din pacate, Kafka.

Adevarul e ca majoritatea cartilor pe care le-am citit (nepunandu-se la socoteala cele cu care am fost aprovizionata de mama cand eram mica), au fost imprumutate ori de la biblioteca, ori de la cunostinte astfel incat cartile cumparate de mine pot fi numarate pe degetele de la maini. Asta nu inseamna ca nu am casa intesata de ele. :) Apropo, dulapul de stanga jos e plin cu dictionare si carti. Chestia aia mare, galbena, de langa ceasul cu scoici e “Contabilitate”. :) Mda.

Din aceeasi categorie, imprumutate, sunt si astea. Stau la mine de o luna si nu indraznesc sa pun mana pe ele. Arata ca niste carti de povesti, nu?

Apropo de carti de povesti, aici, pe raftul asta dezordonat, stateau toate cartile de povesti care le-am citit cand eram mica. Le-am dat unor verisoare mai mici.  Dedesubt se afla colectia de reviste care am adunat-o cand eram in liceu si care va trebui sa o arunc. Sau daca vrea cineva… numere vechi din Cosmopolitan, Elle, The One.

Pe noptiera se pot observa obiectele tabieturilor mele de seara. Cartea aia cu o prinzatoare de par ca semn e “Copilul divin” care nu m-am putut abtine sa o incep, desi trebuia sa i-o dau Taniei acum vreo 2 zile. Langa, alte carti care ori sunt in curs de citire, ori sunt citite, ori stau acolo ca memento ca pe viitor, sa le incep odata.

Le-am aranjat pentru voi.

Si in ultimul rand, pe birou, ultima serie insfacata de la SdC.

Nu va mai arat si sufrageria. :D Nu vreau sa ma gandesc ce o sa fac cand ma mut si trebuie sa scap de mai mult de jumatate din cartile astea, pentru ca voi trece automat la o biblioteca mult mai mica. Dar o sa fie distractiv.

Leapsa merge la… Dan, dintr-un motiv foarte amuzant, desi cred ca nu o sa-si piarda timpul cu ea, Irene, pentru ca e asa secretoasa tot timpul si… Ovidiuuu. :) De curioasa ce sunt.