Mda… zilele astea sunt cam grele. Ieri noapte dupa ce m-am intors de la acel eveniment grandios organizat de Primaria Municipiului Timisoara, la care imaginile cu artificiile si ploaia de pe pod a trebuit sa le memorez pentru ca cineva a uitat sa aduca aparatul (deh, a fost ocupata asa cum eu n-am mai fost de ceva vreme), mi-am verificat telefonul inainte sa ma culc si am vazut ca mama imi trimisese mesaj cu “A murit Tina”.
Tina e un fel de ruda cu noi; defapt soacra ei e nasa de casatorie pe care au ales-o mama si tata cand s-au recununat. Pe nasa o cheama Marioara si am fost mult timp legati de familia asta. Tina nu era batrana; defapt nici Marioara daca ar fi patit ceva, ar fi fost neobisnuit pentru ca are in jur de 60 de ani. Dar Tina era foarte bolnava de ceva timp, avea cancer; si in ultimele saptamani era pe moarte. Nu am vrut s-o vad, pentru ca mi-a povestit mama cat de rau arata. Nu am fost apropiata de Tina, dar gandul ca a murit e suparator si ma intristeaza, chiar acum, cand vine varul meu de-al doilea despre care o sa povestesc mai multe altadata.
