Eu si Tania stateam si disecam tonurile mele sufletesti cum facem de-obicei pentru ca iarasi sunt asaltata de framantari. Si ca de fiecare data, iarasi sunt recunoascatoare si apreciez foarte mult prietenii(ele) care ii am pentru ca ma ajuta sa fac ordine, ascultandu-ma la nesfarsit saracii de ei, in timp ce vorbesc de dezordinea mea interioara.

La mari concluzii n-am prea ajuns caci mai mult mi-am confirmat singura suspiciuni si scenarii ce-mi umbla ca niste fantome prin minte de cateva zile. Si Doamne, cate mai sunt! Cate amintiri apar total nesolicitate:

Ma duc sa ma culc ca ma doare spatele

Stiu sa fac bine masaj… cu diploma!

Ah, nici n-ai idee de cati ani caut pe cineva care sa stie sa faca masaj! Eu nu prea fac. N-am facut decat o data, cand…

Si pac! ma opresc cu o privire reflectiva privind undeva spre orizont, total transfigurata, scotand de la naftalina imagini in care eu stateam peste el si ii faceam incet masaj la gat pentru ca am citit undeva ca durerile de cap pot fi si de la o pozitie incorecta a spatelui sau din cauza stresului si ultimul lucru care-l doream era sa nu fie relaxat. Imi apare apoi un zambet de parca as fi luat Xanax pe fata si eu ma relaxez si ma complac voit in amintirile mele.

In fiecare zi imi amintesc tot felul de lucruri, azi Cristi a venit la scoala purtand un parfum care pe mine ma scoate din minti pentru ca mi-a amintit de cei doi ani in care am stat in banca cu Raf si bineinteles, m-am simtit ca in liceu tot seminarul de Macro. :) Da, am facut si altceva in afara de sa-l adulmec pe Cristi cu parfumul lui vrajit! Nu e nicio problema ca sunt usor solicitata de aceste amintiri delicate, dar daca ma agreseaza in fiecare zi, atingeri, parfumuri, sunete, expresii, toate de-a valma cu aceeasi persoana! Nu e ok! Am avut atatea aduceri aminte ca am ajuns chiar la inceputul relatiei cu ele, la primele intalniri. Sunt ca saracul ala din Eternal Sunshine Of The Spotless Mind care pe masura ce isi sterge amintirile, se intoarce incet la inceputul relatiei, cand totul era feeric. Doar ca eu nu uit chiar de tot si ca sa nu mai chinui alte victime colaterale – decat cele mentionate mai sus, prietenele mele ;) – m-am hotarat si declar acum pe proprie raspundere (nu ca as fi prea aspra cu mine daca as calca pe bec) ca nu ma mai folosesc de altii in scopuri pur personale, fara sa tin cont apoi de ce sentimente si iluzii isi fac ei pe parcurs. Sau macar incerc. Daca nu fac asta, nu spuneti ca nu v-am avertizat!

Ar mai fi fost multe de spus, dar imi promit si mie ca pana ies din inertia asta, din deriva, o sa scriu numai despre lucruri clare!