Am primit o leapsa sa vorbesc despre mancare, care daca la inceput mi se parea foooarte atragatoare acum inca stau pe ganduri daca sa purced sa completez in locurile albe ale celorlalti. Nu de alta, dar sunt o gurmanda: imi place sa gatesc si imi place sa mananc, desi poate ar trebui sa le asez astea doua in ordine cronologica.
Cu ce sa incep? Copilaria mea? Experientele mele culinare din afara tarii? 
Restaurantele de aici? Sau mancarea gatita de mine cu cel mai mare succes?
Voi incepe ca si Sade totusi, avertizandu-va ca dupa aceasta insemnare vet fi in asa hal excitati gustativ incat va veti tari disperati spre bucatarie. Si puteti lasa ce nu e pe placul vostru si va puteti bucura de ce va incanta mai mult.
Asadar, incep cu retetele pe care tatal meu le facea fara cusur. In afara ca facea cele mai bune fripturi de porc, vaca si mai ales miel (sincer nu cred ca vreun om normal putea sa guste din friptura lui de Pasti fara sa ii placa) si era fan “mancare clasica” se aventura uneori sa faca vinete umplute cu carne si legume la cuptor. Aah, si facea niste pulpe de pui la cuptor pe care sincer, nu stiu daca eu am reusit vreodata sa-l egalez. Era carnivor, ca si mine.
Bunica mea este si ea o bucatareasa de nota zece, si fiind bucovineanca am avut destule veri la dispozitie sa ma delectez cu felurile traditionale de prin partea locului. Carnati cu carne de pui pastrate in untura si apoi doar scoase si prajite cu o omleta de oua (da stiu, gras si nesanatos, asa imi place mie:) ), sau “ursuleti de mamaliga” umpluti cu branza sarata, iesnicioara, cnegle, chiroste(coltunasi), pascute, porumb fiert si prajit, tocinei, pui pe sticla, gris, lapte cu mamaliguta, bolandau, si meniul serii uneori - slanina cu rosii, branza si ceai de menta. Apoi mai sunt capsuni zdrobite in smantana cu zahar(salivezi deja, nu?), clatite cu smantana si branza, cu gem, ardei umpluti cu smantana, sarmalute invelite in foaie de vita(cu smantana), mancarica rece cu carne de iepure. Si perele din parul batran al bunicilor sunt cele mai bune care le-am gustat vreodata: mici, aurii, moi si zemoase ca o savarina.
Apoi cand am fost in Ungaria, am mancat la un restaurant de unde am abia am iesit datorita greutatii adaugate in decursul celor catorva ore petrecute acolo:
Am luat felul intai, am cerut o supa si mi-a adus un ditamai bolul de supa atat de concentrata incat abia am putut sa mananc felul doi… Ada a luat gulas. Apoi am trecut la felul doi. Tot ce-mi amintesc e ca am comandat rata si salata greceasca. Restul nu mai stiu ce era, dar era prea gustos…
In Austria, am fost la restaurantul chinezesc. Daca e o mancare dupa care nu ma omor, aceea e chinezeasca.
Dar a compensat restaurantul italienesc, unde am mancat pentru prima oara penne carbonara, si am gustat din supa-crema de dovlecel a lui Florin si am ramas marcata de atunci. N-am mai mancat o supa-crema de dovlecel asa buna de atunci. 
In Grecia nu-mi amintesc exact ce am mancat, am mancat o data pe Skiathos ceva gustos si ieftin si in Paralia Katerini scoici cu Andu. Asta e singura poza care o am de acolo, peste pane cu salata de fructe, salata greceasca si ceva mancare de scoici:
De atunci am ramas visatoare in legatura cu Grecia si tot ce inseamna bucataria greceasca. Asa ca am fost in restaurantul grecesc din mall de curand si cerand frigarui de pui cu salata de cartofi si salata greceasca am primit mai mult decat am putut duce. Mi-a adus un platou mare cu frigarui de pui cu ceva legume pe care nu le cunosc, cu cartofi facuti la cuptor, legume fierte, sos Tzatziki cu ceva verdeturi pe o frunza de salata si paine greceasca - aluatul ala subtire. Salata de cartofi era un bol destul de mare pentru cerintele mele, cu cartofi nature cu smantana si cercuri de ceapa deasupra. Sa mai spun ca n-am mai putut manca salata greceasca? 
Alt loc in care am mancat si-l pot lauda e Casa cu Flori desi furculita mea se oprea mereu la jumatatea drumului din cauza povestirilor vanatoresti ale celui cu care eram la masa, totusi nu ma pot plange, servirea a fost buna si mancarea gustoasa. Daca vrei sa mananci ieftin si romaneste :)) adica cartofi prajiti cu mici si alte cele mananca in complex. Roy si Seherezada, printre cele mai ieftine, mancarea nu e scuipata sau eu mai stiu ce.
Cafe Cuza e unul dintre locurile mele de suflet, nu doar din cauza ambientului dar si pentru ca servirea e impecabila, amabilitatea cu care te intreaba la sfarsit mereu daca e ceva ce nu ti-a placut si meniul cu carbonara si altele asemenea. ;)) Java are si ea mancare fast-food, dar servirea o data m-a facut sa nu mai vreau sa comand de acolo prea curand, ci mai degraba sa-l molestez pe “ospatar” care numai ospitalier nu a fost.
Cat despre inceputurile mele gastronomice, voi da copy-paste la cateva randuri din pagina “Gurmandia” pe care am facut-o privata.
“Ieri, incursiunea mea prin necunoscutele cai ale bucatariei m-a adus pana la a avea prea multa mancare si prea putin timp. Totul a inceput de la un “micut” capriciu al meu de a manca supa-crema de dovlecel, al carei arome nu am uitat-o din Austria, cand am gustat din farfuria lui Florin. Am ramas convinsa ca e de departe, cea mai buna supa pe care am gustat-o vreodata.
Asa ca, imprastiata si dezorientata cum sunt eu, am fost de doua ori la piata pentru a ma aproviziona si m-am apucat de treaba. Coji de morcovi zburau in toate partile, uleiul sfaraia, matul facea ture prin bucatarie, lovindu-se de dulap (astenia de toamna, ce sa-i fac). Cel mai greu mi-a fost sa rup puiul in bucati mai mici. Nu ca mi-ar fi mila de el, nu am principii vegetariene, dar era inca inghetat inauntru si eu nu stiu sa dau timpul inapoi, ca sa am mai mult, asa ca am incercat sa-l dezghet cu apa, si m-am chinuit vreo jumatate de ora-o ora cu el pana a aterizat in oala. Pulpele si-au servit dreapta cauza de a fi cat mai gustoase si au ajuns sa pluteasca intr-un sos de smantana.
Actiunea ’supa de dovlecei’ a decurs fara perturbari pana cand, bucuroasa ca pot taia ceapa fara sa plang, vad o pata rosie pe fundul de lemn. Cel mai rau lucru care ti se poate intampla cand gatesti singur este sa(in ordinea asta): 1. te tai la degete, nu gasesti plasturi si nu ai pe cine trimite dupa ei 2. ca apoi sa gasesti niste plasturi intr-o poseta dar rana sa fie atat de ciudat plasata incat sa nu o acopere suficient si la urmatoarea taiere sa lasi urme horror pe fundul de lemn 3. sa astepti pana iti trece micul accident, doar nu vrei ca mancarea sa aiba arome vampiriale, sangerarea sa nu se mai opreasca, iar tu peste 5 minute trebuie sa faci amestecul definitoriu al mancarii care vrei s-o pregatesti, amestecul supei cu ciupercile.”
Dar pe scurt, sa nu va plictisesc, ce stiu sa gatesc, imi place si le place si comesenilor:
cea de mai sus, lasagna, ciuperci la cuptor umplute cu cascaval, mere umplute cu sos de banane si cirese, piept de pui cu banane, cu ananas, cu curry si cu mere, cu sos de portocale, oua umplute cu multe feluri de branza, mancarica cu gulii si carnati, cartofi frantuzesti, ragu cu pui, aperitiv rece(de Craciun, nu e chiar asa cum suna, se face la cuptor si se mananca rece), de Revelion am facut iarasi multe aperitive, felii de sunca cu umplutura din branza dulce de vaca cu boia si verdeturi, ardei reci umpluti, rosii umplute cu salata de vinete, tot de Revelion(sau era de Craciun?) muschiulet de porc cu alune faramitate si mandarine, iti lasa gura apa, fripturi de toate felurile, salate de vara, salata cu carnati, branza si porumb fiert… Adevarul e ca am gatit foarte multa mancare. Nu exista reteta care sa mi-o dai si sa nu-mi iasa, daca ma straduiesc si aloc timp si rabdare. Imi pare rau ca nu am facut o lista, ca sunt sigura ca uit trei sfert din retetele de care nu ai mai auzit. Eu ma simt extenuata dupa insemnarea asta. Ma duc sa mananc ceva.
