Am scos Voi scoate posturile cu excursia in Grecia de sub privat, ca sa va arat ce m-a adus pe locul 1 in topurile WordPress in vara aceea. :) Aveam 18 ani. M-am hotarat sa consemnez in detaliu acea excursie din convingerea ca voi uita 90% din ce s-a intamplat si nu e bine sa uiti amintirile frumoase (oricate alte informatii nesemnificative ti se prajesc in creier). Sa va simtiti bine: :)

Plecarea. Prima vedere, impresii

La ora 12 fix grupuletul nostru forma o insiruire ce incurca traficul in fata cladirii Adam-Muller Gutenbrun. Agitatie, discutii aprinse, graba in asezarea bagajelor, emotii si aparitia autocarului in cele din urma. Dupa inghesuirea bagajelor in cala care a fost mai apoi invocata de repetate ori ca loc de odihna in momentele in care nu mai suportam caldura din autocar, ne-am asezat fiecare pe locurile insemnate pe niste stickere roz cu numele noastre. Si ce mai potrivire exacta pentru cineva cu antecedente in rau de masina!… Ultimul loc din spate, de la geam imi aparea semet si inghesuit, ca un colt de pedeapsa si tortura. Nu stiu cine a avut grija de asezarea locurilor, insa ca prin minune toate cuplurile stateau strategic: Andi cu Tania, Tiana cu Gabi, baietii putin mai in fata (Vlad cu Calin, Jebe cu Cata si Andu cu Bughi) si Raf, Closhki si eu. In inconfortabilitatea scaunului meu vreau sa spun ca am descoperit cel putin 5 pozitii in care poti adormi instant, asta daca esti cu-adevarat obosit. La un moment dat eram cu picioarele sus sprijinite de scaunul din fata si lasata in jos; am dormit cu capul pe scaunul din fata, sprijinit de maini; apoi cu el sprijinit de geam, cu picioarele adunate pe scaun; intr-un sfarsit cel mai bine am dormit pe o parte cu picioarele adunate sub mine si capul sprijinit de scaunul meu. In vama dinspre Romania inspre Bulgaria am stat cam 1-2 ore asteptand sa trecem cu bacul, vama in care ne-am facut si aprovizionarea cu tigari si bautura, in mare parte. Eu, Raf si Closhki ne-am luat un cartus de Rothmans la care am adaugat nelipsitele M&M’s, bomboane pe care nu le-am mai mancat de cand eram mica. Ceilalti si-au luat whisky, Malibu, un lichior de nuca de cocos de-a dreptul apetisant, bere in cantitati industriale, vodka si alte bauturi. Mai tarziu, in autocar am adormit ascultand Teardrop a carei vibratii imi amintea si mi se parea ca merge foarte bine in acel moment cu versurile “Body rising/ Sweating/ Panting/ Make-up melting/ Pulling my hair and/ Scratching my back/ I get a temporary case of tourettes because all I can say are four letter words in a four octave-range screaming your name…”.
Sambata dimineata, pe la ora 10-11 am ajuns in superba Paralia Katerini. Paralia in greaca inseamna plaja. Retina mea era exaltata la prima vedere a marii, a valurilor cuminti si albastre, a umbrelutelor insirate pe plaja aurie, a abundentei de albastru ce se intindea in fata mea. In jur, o multime de vile albe mai luxoase sau nu, palmieri si vegetatie mediteraneana in gradinile amenajate in rarele case/vile/duplexuri ce nu sunt folosite in scop turistic. Vila noastra era la 150 de metri de plaja, in spatele ei fiind un teren de fotbal, unul de volei si doua de baschet. Nu mai vroiam sa plec de acolo. Dupa ce intr-un sfarsit, ne-am instalat in camere m-am plimbat cateva minute de-a lungul plajei absorbita de culoarea apei, de numarul de terase si restaurante infiintate la cativa metri de valuri… plutea in aer relaxarea si destinderea lenesa a locului. Ultimele ore de liniste. To be continued

End of part one