Filmele alea in care domnitele se imbraca in rochii pana-n pamant, in care au palarii interesante si in care oamenii n-au inventat inca curentul electric. In care cel mai rapid mijloc de transport e calul si cel mai comod, trasura.
In care aveai timp sa meditezi profund la ce tocmai ti s-a intamplat si fiecare eveniment al vietii tale era savurat pe-ndelete, intens si complet.
Jane Eyre e doar unul dintre filmele de genul asta pe care le-am vizionat, dar e si unul extrem de bun, datorita actorilor de calitate din el.
Am observat frumusetea aparte a Miei Wasikowska inca din Alice in Wonderland, si nu mi-am dat seama ca am mai vazut-o si in The Kids Are Alright si ca a fost prezenta intr-unul din filmele nominalizate la Oscar de anul acesta, Albert Nobbs.
Parerea mea despre ea a fost una buna de la inceput. Are tipul de sclipire pe care eu il apreciez cel mai mult, substanta cat cuprinde si sensibilitate inteligenta. Pur si simplu m-a vrajit in Jane Eyre.
Desi nu am citit cartea, fiind una dintre povestile de dragoste din seria Charlotte Bronte, filmul m-a convins ca acest fir de povestire poate fi unul chiar captivant.
Eu iubesc filmele in care barbatii sunt gentlemani, iubesc povestile in care ei cad prada dragostei care-i roade, in care fac sacrificii si eforturi s-o pastreze si in care asteptarea acestui vis plin de iubire da roade in modurile cele mai creative.
Un alt actor cu nume ciudat, Michael Fassbender, este sufletul pereche al eroinei principale si isi joaca rolul cu cea mai mare demnitate si indemanare.
Se pare ca toti actorii care au cat de cat fler pentru meseria asta isi fac aparitia intr-un film in care trebuie sa poarte vesta si sacou, pantaloni eleganti si palarie cu boruri inguste, cu cizme pana la glezne si un baston.
Michael Fassbender pare cunoscut si ar trebui sa fie pentru ca a jucat in Inglourious Basterds, X-Men, 300, Shame si A Dangerous Method, un film pe care mi-am dorit tot timpul sa-l vad, dar nu mi-am facut niciodata timp sa o fac. De-asemenea, va aparea in rol principal in unul dintre cele mai asteptate filme ale anului 2012, Prometheus.
Revenind la film, povestea asta de dragoste incepe cu o atmosfera gen David Copperfield, adica un copil abuzat in cadrul unei scoli care incearca sa “dezradacineze raul din el”, insa din fericire pentru mine, acest capitol se incheie destul de rapid ca sa lase loc dezvoltarii relatiei dintre domnul Rochester si Jane Eyre.
La inceput, domnul Rochester pare sa fie un fel de personaj borderline, nervos si agresiv, ce confrunta oamenii cu destul de multa impolitete, dar probabil ca si eu as fi ca el daca as ascunde secretul lui atatia ani.
Totusi, apropierea dintre el si Jane Eyre pare magnetica, brusca si intensa, insa frumoasa.
Las la latitudinea voastra alegerea vederii sfarsitului, pentru ca n-am de gand sa-l dezvalui. Insa pot sa-l recomand pentru o dupa-amiaza linistita si retrasa.
Si va indemn sa nu uitati de Prometheus, se pare ca va avea premiera in 8 iunie in Romania.
