diamond’s (hi)story

Iata o melodie care ma apasa in punctul incordat care trebe si ma relaxeaza complet – Makes Me Wanna Die. Demult n-am mai pus o singura melodie intr-un post, dar am simtit ca nu merita sa fie lasata la prafuit pe sidebar si poate clickuita de prea putine ori:

Nu e incredibil de frumoasa?

Eu sunt un om destul de realist si decent asa ca pot sa-mi dau seama si sa accept faptul ca-mi doresc cam ce-si doreste orice om normal intr-o viata si nu numai; uneori si timp de 1 minut.

Ca orice barbat, ajung in punctul care ma sperie cel mai tare, atat de tare incat ma tem sa nu fiu eu stricata sau bolnava in vreun fel, pentru ca… nu simt nimic. Si asta gives me the creeps. Pentru ca nu e ciudatenie mai ciudata decat sa-ti petreci ziua intr-un balon impenetrabil si protectiv prin care nu trece nimic. Cam asa cum e afara acum, asa e si in balonul asta: o uriasa ceata alba. Abia vezi cine-i pe langa tine, nu-ti dai seama de forme, de detalii, esti in lumea ta opaca. Si ce e mai rau, n-ai nimic pe interior care sa te tina in garda pentru ca esti gol, demobilat si pustiu.

Peisajul nu-i asa sinistru si situatia nu-i chiar asa de rea pentru ca, nu-i asa, nu simti nimic dar linistea asta mormantala te cam nelinisteste. Cum ar fi sa ratezi persoana potrivita pentru ca esti impotent sentimental? Cum ar fi sa-ti pierzi prietenii pentru ca nu mai poti intra in contact cu latura ta sensibila? Cum ar fi sa pierzi atata timp si atatea experiente pentru ca te doare in cot de toti fluturasii si floricelele de pe lumea asta?

Ar fi groaznic. Probabil ca sa treci mai departe la o relatie semnificativa (iubire) dupa ce-ai avut un esec pe latura asta nu-i o idee buna. Poate ca daca ultima experienta de care ti-ai aminti ar fi una complet nesemnificativa si lipsita de importanta ti-ar fi mai usor – pentru ca ai fi convins ca trebuie sa evoluezi. Asa, in asteptarea asta “nesimtita” n-are ce sa ti se intample: nu te zguduie nimeni, nu te dai cu capul de pamant, esti un om echilibrat si lipsit de trairi. E exact ce ti-ai dorit? Poate pe moment, dar in general nu.

Asa ca si eu vreau ce vrea orice tip sau tipa la un moment dat: sa apara cineva special sa ma ia pe sus ca o tornada si sa ma trezeasca din visul asta ciudat din care ma invart. Si sa fie curios si interesat si aproape, nu doar o iluzie optica. Si cred c-am fost destul de neclara ca sa nu ma astept la nimic in viitorul apropiat. :)

Pics or it didn’t happen, right?

Am ajuns acolo si n-am avut timp sa ne relaxam…

Read the rest of this entry »

Oau… nu stiu cum sa folosesc cat mai putine cuvinte ca sa exprim cat de incredibil de fain a fost la Suncuius, cu primul meu Regional Training Seminar de la AIESEC.

In prima zi, joi, n-am fost prea incantata pentru ca nu dormisem de 2 nopti si totul mi se parea iritant. Am avut norocul c-am putut dormi de la 9 seara la 8 dimineata deci I missed all the fun and get to know each other night. Ma gandeam cand o sa se termine odata, ma gandeam ca n-am prea mancat si nu prea intelegeam eu ce e cu toate conferintele, plenarele si flexi time. Flexi time era trecut in program, care era facut pana la 12 noaptea, cu tot cu coffee break-uri, cu lunch, si cu petrecerea tematica. Iar daca intarziai, erai pedepsit prin tot felul de jocuri amuzante pentru public si malefice pentru pedepsiti. :))

Seara se dau pedepsele pentru cei care-si uita lucrurile in plenara, in sala de mese, la canapele sau oriunde altundeva decat in camera lor. A doua seara au fost cele mai faine pedepse, cu oameni grupati cate doi care trebuiau sa care un pahar de apa tinandu-l in gura fara sa verse apa printr-un circuit complex de scaune asezate strategic. :) A fost foarte amuzant. Tot seara in plenara de inchidere se citesc replicile din ziua respectiva care-au dat pe spate oamenii – oamenii care le-au auzit si carora le-au placut iau un post-it, scriu replica si o pun in cutia de “karate” – si barfele – acelasi sistem, numai ca post-it-urile intra in gossip box. Am intrat de cateva ori in karate si de multe ori la gossip box. :D Dupa plenara, aveam cina, flexi time, LC meeting (care era un fel de wrappping up cu feedback asupra cum a fost ziua pentru noi si apoi un joc sau ceva de genul) si party cu tema. Tema seminarului de weekend a fost civilizatii, asa ca joi seara trebuia sa te costumezi in vesminte specific romane, vineri in egiptene iar sambata in chinezesti.

Majoritatea oamenilor care au fost la RTS s-au conformat programului si n-au prea dormit. :D Dar ca sa nu credeti c-a fos totul all party and fun, vineri si sambata au avut loc simularile de Taking Responsibility, Leadership and Exchange pe langa alte jocuri in care trebuia sa lucram in echipa. Au fost doua traininguri, Proactivitate, discutie cu membrii vechi care-au iesit din AIESEC si Setting Your Objectives, duminica. Era sa-mi luxez glezna, si faptul c-am stat in adidasi mi-a ajutat piciorul sa stea in aceeasi pozitie toata ziua si sa ma vindec. :D A trebuit sa invat cum e sa mergi la dus intr-un loc in care usa nu se prea inchide (baile erau la comun) cum e sa stai pe buda si sa impingi cu genunchii usa de cat de ingust e locul si cum e sa mananci pateu pe paine in fiecare dimineata.

De plimbat, nu prea m-am plimbat pe-acolo pentru ca nu mai aveam timp, dar am dat un tur de Suncuius cu Radu Arad cautand un bancomat (wtf?!) si gasind, in loc, biserica. In ultima seara (adica sambata) s-a facut drinking contest cu 8 echipe. :D Contestul consta in a bea un pahar de bere, a te invarti in jurul unui stalp, a-i da stafeta (ca la atletism) la urmatorul, care trebuia sa bea un pahar de bere, sa treaca pe sub o masa, sa-l atinga pe urmatorul, care trebuia sa bea, sa se invarta in cerc de 3 ori, sa dea stafeta ultimului din echipa, care trebuia sa bea palinca de Bihor. :D Dupa multe sustineri, aplauze, strigate si reprize, AIESEC Timisoara a ajuns in finala cu AIESEC Oradea. :) In echipa noastra se aflau mari oameni, mari caractere, Ţibu, Bîc, Duţu si Cătă. Nu stiu daca i-ati vazut pe oamenii astia vredata dar se vedea adancita pe chipurile lor competitia masculina. Finala incepea. Oamenii strigau, tineau galerie, concurentii alergau, se impiedicau, ajungeau gafaind la palinca. Remiza, se repeta. Asta dupa ce trecusera de vreo 4 ori prin competitii cu celelalte echipe. Alta infruntare, se pregatesc, se concetreaza, se arunca, varsa pe ei, rezultatul…… remiza, din nou! Se repeta. Tensiunea era intinsa la maxim, toata lumea tinea cu cineva, normal, Timisoara cu echipa ei si Oradea cu a ei. Dar nu s-a terminat nici acum, din nou Timisoara a incercat, din nou s-a strigat remiza, timisorenii ziceau ca a castigat echipa lor, oradenii a lor. Asa ca s-au schimbat regulile concursului… s-au pus paharele pe masa, barbiile lipite de masa si la sfarsitul fiecarui pahar trebuia atins cel din dreapta. Iar de data asta, Oradea n-a mai putut sa nu recunoasca, Timisoara era castigatoare!

Asa ca am trecut mai departe, la licitatii. Multe din toate chestiile astea au fost organizate de echipa care organiza si pedepsele, for entertainment. Ce insemnau licitatiile? Pentru a se strange bani pentru un membru AIESEC bolnav, s-au scos la licitatie cativa baieti pentru jumatate de ora. Numai fetele aveau voie sa liciteze si apoi care mai de care si-a exersat talentul de manipulare. :) Unele i-au pus sa le faca curat in camera, altele i-au imbracat in fete si i-au pus sa defileze pe la canapele (unde se tinea LC meetingul si mai stateau oamenii la flexi time), la locul de fumat si la plenara. Altele au cerut un masaj. O alta chestie onorabila organizata de Fu Team (echipa cu pedepsele si toate) a fost dupa trainingul lui Duţu despre Proactivitate, unde s-a vorbit despre limbajul negativ si cum sa-l schimbam. Ideea simplificata la care s-a ajuns a fost ca nu e bine sa spui “nu”, asa ca Fu Team a organizat un joc prin care in pauze, la masa si in flexi time nu ai voie sa spui “nu”. Trebuie sa gasesti o formulare prin care spui acelasi lucru dar cu alte cuvinte, altfel la fiecare “nu” platesti 50 de bani. Chinul prin care au trecut cei care au incercat sa evite negatia suprema a fost mare, dar a meritat. :) Asa s-au strans cateva milioane.

Sambata seara deja simteam o anumita parere de rau ca RTS-ul nu dureaza mai mult si ca maine plecam, ca nu-l mai vad pe Tomy (CHAIR-ul = cel care tinea plenarele de dimineata si de seara), pe Mickey, pe Andrei Plm, pe Oana Lugoj si nu incep acuma sa-i enumar pe toti ca nu mai termin.

Inainte de plecare s-au dat sugar-cubes (post-it-uri in care ii scrii unei persoane ceva ce ai vrea sa-i spui, ii spui de la cine e iar el n-are voie sa se uite peste el decat atunci cand ajunge acasa – nu dupa plenara de inchidere, nu pe tren, cand ajunge acasa – which reminds me sa ma uit peste ele!). Pe tren am jucat Tabu Session, a fost interesant si amuzant si ne-am despartit toti in gara din Timisoara, dupa ce-am schimbat 2 trenuri si am lasat oameni, unul cate unul, in statii. Iar azi a fost singura zi in care nu m-am trezit la 8 dupa culcat pe la 3-4-5.

Sarind din youtube in youtube, incepand cu Bill Clinton care moare de ras pe umarul lui Boris Yeltsin…

si continuand cu Johnny Depp si Tim Burton, la un interviu oarecare:

Neputandu-ma abtine sa nu ma uit la Funny Moments during presidency of Boris Yeltsin…

Si uitandu-ma la multe alte momente de rasul-plansul lumii cu Bush, Sarkozy, Yeltsin si alti presedinti (gurile rele ar spune ca si Putin, si Basescu) beti turta la tot felul de evenimente publice (conferinte de presa, evenimente culturale, interviuri), mi-am dat seama ca nu e bine sa ai un presedinte alcoolic. Desigur, asta era o concluzie de bun-simt dar hai sa ne gandim: toti au fost alesi intr-un moment de inalta popularitate caruia i-au inversat semnul (din pozitiv in negativ). Hai sa-i luam pe rand:

1. Bush – cetatenii si-au pierdut increderea in el in al doilea mandat cu cel mai mare procentaj de dezacord din istoria Americii, doar 19% fiind de-acord cu el la sfarsitul mandatului. A devenit cunoscut ca si presedintele care a mintit cel mai neconvingator in legatura cu inceperea unui razboi (in Irak) si ca si cel mai nepopular presedinte dupa Nixon.

2. Sarkozy – sectiunea de “controverse” de pe Wikipedia are vreo 3 pagini de Word, daca nu mai mult. Sarkozy beat, Sarkozy despre pedofilie si depresie, Sarkozy insultand un om care nu vrea sa dea mana cu el, Sarkozy despre islamisti si despre separarea puterii Bisericii de stat etc. Sarkozy e acuzat ca-si schimba parerea des si ca e populist. Hmm… ceva-mi suna cunoscut.

3. Yeltsin – in timp ce la ceilalti presedinti introducerea suna neutra si noteaza marile realizari din viata lor, functiile ocupate s.a.m.d., la Yeltsin se spune:

The Yeltsin era was marked by widespread corruption, economic collapse, and enormous political and social problems. By the time he left office, Yeltsin had an approval rating of two percent by some estimates.

No comments. Ati vazut videoclipurile. :)

De Putin nu ma leg, si el a scazut in popularitate asa cum era normal, dar problema bauturii e inca pusa sub semnul intrebarii.

Totusi, imi amintesc de acum cateva saptamani cand auzeam la televizor mai multe voci din politica romaneasca ca Basescu e un alcoolic. Destul de grav sa zici asta asa, ca si cum ai zice ca ploua afara. Si apoi continua cu: Pai toata lumea stie, n-ati vazut cum ii tremura mainile?

E o parere subiectiva, dar l-as vedea pe Basescu ca pe un alcoolic (pentru ca stiu cum arata unul). Bineinteles, asta necesita mai multe probe decat intuitia mea dar nu m-as mira de ar fi adevarat.

Bush beat, Sarkozy beat, Yeltsin beat – si toti au fost niste dezastre. Sa fie asta lucrul ce-l au in comun? Sau faptul ca toti au condus sub greutatea titanica a unei crize? Nu vreau sa intru mai mult in politica decat am facut-o deja, descriind doar niste informatii si punand niste intrebari, dar ce ar trebui sa facem:

Sa radem sau sa plangem?

… eu o sa plec la Suncuius vreo patru zile. Suncuius e la munte, in the middle of nowhere. :) Daca aveti ceva de lamurit cu mine sau vreti sa ne intalnim, astazi e ziua. Ma rog, de-acum incolo…

Place your invitations anywhere else but here

Acum la ceas de seara, am descoperit cum sa treci peste un fost prieten urmarind 5 simple etape:

1. Aminteste-ti de un moment din relatia voastra in care erai fericita, independent de el.

2. Rememoreaza si traieste acel moment de fericire cu lux de amanunte.

3. Incearca sa te gandesti la fostul prieten si la momentul de fericire simultan. O sa vezi ca nu poti si-o sa-ti dai seama ca…

4. … fostul prieten nu mai e sinonim cu fericirea.

5. Apoi o sa alegi sa fii fericita prin a nu te mai gandi la el deloc.

Gata, o sa primesc Premiul Nobel pentru Pace? Pace interioara, that is.